Clipa

Poezie

La un artist

Un vers și-un son frumos te mișcă,
Dar când privești jocul vopselii,
Uiți de metafora cernelii
Și simți că zbori rostind Dimișcă!

Un outsider al picturii,
Art curator și fine artist,
Grafician, acuarelist,
Dimișcă – framătul pădurii.

Meșter complet, cu har celest,
Cu minte și cu mâini de aur,
Dimișcă zis maestrul Laur,
Trece cu brio-al artei test.

Predestinat să poarte lauri,
Recunoscut, stimat afară
Mai mult decât la [...]



Este iarnă!

Oamenii au senzația ciudată de supraviețuire,
Străzile sunt niște coordonate ce dau definiția falsă a libertății,
Cocoșii dimineții sunt conexați la trebuințele noastre,
Se calcă în picioare tot ce a venit din neant,
Cerul ninge semnul întoarcerii peste liniștea cimitirelor,
Oamenii de zăpadă rămân în plutirea ninsorii,
Palmele se întind în același ritual,
Căuș din care sorbim laptele dimineții
Străzile sunt cimitire de [...]

Emil Proșcan • Dec 2016


Versuri de Nicolae Croitoru

Și ne trezim zâmbind pe roată

Prin timp pulsam, un strop de eu
Și printre colți de viperi un eram
Curgând din plopi cu mitocei
În fulguiri
De flori de tei

Și mă rupeam în dans fecund
Dintr-o orchestra milenară
În valsul valului de plumb
Curgând din cer
Aceeași moară

E moara lumii încă vie
Noi ne-ndoim încet pe toartă
Din plopi murim de poezie
Și ne trezim zâmbind
Pe [...]

Nicolae Croitoru • Dec 2016


Creion

Am rupt creionul zilelor cu care
Îmi adormeam un gând sau un reproș
Și mina lui s-a rispit deodată
În fumul iernii ce ieșea pe coș.

Am vrut să îl refac, din grea căință,
Să întremez un haos din cărbuni,
Dar anii vechi s-au scris deodată singuri,
Ștergând în negru anii cei mai buni.

Creionul rupt se-mprăștia în poală,
În cercuri fără simț și [...]

Ana-Maria Păunescu • Mar 2016


Clopote

Mi se lungește zarea, în drum spre nemuriri
și clopotele lumii spre mine se retrag,
De parcă ziua asta e ziua-ntregii firi,
De parc-aș sta în casă ca-ntr-un sicriu de fag.

Și vine iarna mare, și vine iarna blândă,
Cu toate se adună timid la ușa mea,
Iar valul dinspre dangăt în larguri se scufundă
Căzând din adâncime direct în vârf de [...]

Ana-Maria Păunescu • Dec 2015


Paşi

Aici,
În casa aceasta uriașă
Care se numește
Lume
Nu se mai aud de multă vreme
Pași.
Numai cioplituri de faianță
Uitate sub cuie grele de soc,
Numai câte o tuse
Viu-colorată,
Ascunsă pe după câte o draperie,
De culoarea pielii,
Atât se mai distinge
În clădirea aceasta mare
Și tot mai friguroasă,
Cu fiecare vară
Care i se închide în ziduri,
La acest răsfăț se mai dă voie
Aici,
În centrul universului,
Colț cu [...]

Ana-Maria Păunescu • Oct 2015


Portret ars

Am adormit cu ochii deschiși
și m-am trezit cu ochii închiși.
Am întocmit actele necesare
unei plecări de pe această lume
tocmai în secunda
în care
mă nășteam.
Între globuri și inocențe,
între arderi și stingeri,
între haos și cenușă.
Am revizuit idealurile celor mai
crude realități
Tocmai în momentul în care
învățam,
cinic
și armonios,
cum să pierd și cum să mă pierd.
Regăsire?
Simplu substantiv
Scrilejit, verbal și adverbial,
cu [...]

Ana-Maria Păunescu • Iun 2015


Tristă precum ploaia

Uneori cred că sunt centrul universului tău.
Apoi se întâmplă un lucru mărunt
Care îmi spune că nu sunt.
Pentru că tot un alt lucru mărunt
m-a făcut să cred asta.
Vezi, te joci mereu așa cu mine,
măurci și mă cobori
după cum ți-e gândul,
vesel sau trist.
Dar nu știi că eu ți-am construit un piedestal
pe care te-am așezat încă de la-nceput,
iar [...]

Carmen Sofianu • Iun 2015


Tabla ninsorii

Dacă lacrima ai fi tu,
Dacă distanța ai fi tu,
Dacă orașul acela negricios,
În care toată lumea
E obligată să se întoarcă,
Ai fi tu,
Dacă norul de deasupra caselor
Cu horn și cu ceață
Ai fi tu,
Dacă acordul
De chitară
Fabricată în Spania
Și mângâiată într-o Portugalie la apus
Ai fi tu,
Dacă plecarea
De la orice ea către un singur el,
De la orice el către [...]

Ana-Maria Păunescu • Mar 2015


Versuri de Valeriu Pricină

Conversație
Cineva m-a-ntrebat
ce este poezia.
Eu i-am răspuns în felul
în care ne-a-nvățat
îngerul nostru Nichita:
- Păi poezia, ca să știi ce este,
trebuie s-o împarți în două –
în partea ei de nepoezie
și în partea ei de poezie.
La rândul ei, partea de poezie rezultată,
ca să știi ce este,
trebuie s-o împarți în două –
în partea ei de nepoezie
și [...]

Valeriu Pricină • Mar 2015