Clipa

Poezie

Nicolae Dragoș Imn vesel pentru un tren trist

Văd trenul meu, ce-a găfâit prin ani,
printre dușmani, în mâini cu bolovani.

Mai trage ostenit doar câteva vagoane
în care s-au rărit dintre persoane,
care mi-au fost alăturea prin viață,
servindu-mi când otravă, când dulceață.

Azi, simptomatic, scrâșnetul de roți
m-avertizează: ,,Nene, nu mai poți,
să duci povara anilor ce-o porți!”.

Dacă ajung în Rai, la Sfântul Petre,
declar solemn că i-am iertat pe [...]

Nicolae Dragoş • Oct 2017


Versuri de Mihai Duțescu

Numai muzica
Numai muzica e perfectă, îmi spunea
un prieten, și moartea aș adăuga eu,
numai muzica și moartea sunt perfecte,
sunt două femei fără cusururi
au părul buclat și talia fină, au
gleznele subțiri și mâinile mici, știu
să facă conversație și să cânte la
clavecin, avere n-au, asta e adevărat.
numai muzica e perfectă, îmi spunea
un prieten, eu am adăugat și moartea
în [...]

Mihai Duțescu • Oct 2017


Versuri de Nicolae Croitoru

În cântat încet de cuc

S-a aprins să rupă malul
Zborul timpului pierdut,
Un izvor s-a rupt în calul
Vremii mele, de demult

Este rece și pustie
Potecuța de-napoi,
Nu sânt struguri, nu e vie,
Eu sânt plâns de păpădii

Și doar vântul, la fereastră
Mai alină colb de nuc,
Cu un dor de floare albastră,
În cântat încet de cuc.
§
O capră verde de ninsori

O capră verde [...]

Nicolae Croitoru • Oct 2017


De ochii lumii

Când te-am scris ultima oară,
Abia reușeai să mă privești,
Atât de mică era lumea,
Atât de tineri, noi.
Aud astăzi o chitară zvârcolindu-se tandru,
Undeva, la granița dintre fals și surd,
Ca o poezie care încearcă să traverseze țări,
De la nord la sud
sau invers.
Când te-am strigat ultima oară,
Aveai ochii un pic mai căprui decât acum,
Acum, când nu mai știu eu [...]

Ana-Maria Păunescu • Oct 2017


Biografii

Când adorm copiii, mor florile
de tei care până adineauri
Luceau la câte o fereastră de om mare.
Când plâng copiii,
se sting și ultimele felinare
Care până mai devreme ciripeau
simfonii de iarnă
În primăveri orfane.
Când zâmbesc copiii, se cutremură
Ultimul etaj al propriilor noastre copilării,
Într-o frumoasă și incandescentă simpatie,
Profund nostalgică și profund a nimănui.
Când cad copiii, cucuiul pe care nu l-am [...]

Ana-Maria Păunescu • Iul 2017


Și să cânte-n lumea-n lup

Vreau să cânte lumea-n lup
Și să-n lumine
Paharul
Cu o flendură de cuc
Și cu-n nuc
Plângând
Amarul

Și să trec încet de toamna
Morții zilei nesfârșite
Arvunind un tuci
Pe rana
Unei
Curgeri
Gâlgâite

Iar pe gardul dintre timpuri
Vreau s-așez un cuib
De lup
Să-mi mai zdrăngăne-n
Chitară
O iubire
De demult

Și de ninge după ploaie
Și pe drum
Se-aude vaiet
Lupul
Săruta o oaie
Într-un vals
De timp postum.

Nicolae Croitoru • Mar 2017


Primăvara, devreme

Împacă-te cu mine, cu frigul și cu noaptea,
cu fiecare oră-i tot mai presus de zori…
cireșii iar votează-n livadă anotimpul
prin ridicare dulce și liberă, de flori.
S-ar spune că o vârstă m-apropie de zodii,
o alta mă desparte definitiv de-alint
și primăvara, încă, prin augustine ramuri
cu argintul tâmplei aș mai putea s-o mint.
Acolo, în livadă, crucificat pe-un măr,
să-mi ard [...]

Valeriu Pricină • Mar 2017


Când ne-am cunoscut?

Când calendarul se albește-n zi,
Iar lacrima nu știe să rămână,
Privim către o carte din trecut
Și către secundarul de pe mână.

Dinu Săraru, când ne-am cunoscut?
Când eu abia primisem un prenume,
Când dangătele luau în brațe scut,
Iar oamenii aveau un loc pe lume.

Creșteam în armonia dintre voi,
Din prietenia ce-o aveți cu tata,
În ani cu sărbătoare și nevoi,
De lupta [...]

Ana-Maria Păunescu • Mar 2017


Leru-i ler!

Sate-nzăpezite cad din cer
Ninge cu pridvoare albe, leru-i ler!
Înflori-vor până dimineață
În ferestre mari grădini de gheață
Și-n grădini, ca niște licurici,
Lacrimi de părinți și de bunici.
Turle de biserici trec pe drum
Trase, leru-i ler, de cai de fum.
Chiar mai adineauri am văzut
Cum venea de sus un clopot mut,
Troienit va fi pământul tot
De clopotnițe de ger și de [...]

Ștefan Mitroi • Dec 2016


Autoprezentare de premiat

Țăran de Argeș, os valah,
Nu sunt un Escu sau un Eanu,
Ca generalul Antonescu,
Nu-s ca Nazat sau Bălăceanu,
Ori ca Dimișcă, Romanescu,
Dar nici nu-s nume de-almanah.

Nu sunt ca nimeni dintre ei,
Însă le simt harul, aripa,
Cu-atât mai mult în acest an,
Unor Giurescu, Berindei,
Theodorescu, Iacoban,
Toți, somități onorând Clipa.

Mai am modele cu toptanu’,
Bădescu, Potra, Zamfirescu,
Conțu, Porumb, Emilian,
Magheru, Scurtu, Pop, Dobrescu,
Ghinoiu, [...]