Clipa

Poezie

Ne dă târcoale moartea

Acum, că și privirea s-a scurtat
Şi fiecare-i singur cu-ale sale
S-ar cuveni să fim mai grijulii
Cu moartea ce ne dă mereu târcoale.
Când ne-au murit bunicii, lăcrimam,
Şi-am plâns bogat că ne-au murit părinţii,
Acum, când vine vorba despre noi
Nu știm să ne sustragem suferinţei.
Prietenii au pasul tot mai mic
Şi mierea a fitil aprins miroase
Plătim căldura-n mod exagerat
De-atâta frig [...]

Adrian Paunescu • Feb 2010


Moartea dinainte de cuvinte

Doamne, ce m-aş fi făcut dacă mă năşteam, înainte
De-a exista cuvinte?
Cum aş fi spus ceea ce simţeam că trebuie să spun,
Dacă nici urletul nu era bun?
Ce mă făceam, Doamne,
Dacă mă năşteam într-un an,
Când nu exista nici nai, nu exista nici pian?
Câteva mii de ani, cu sudoarea pe piele,
Cei îndureraţi au lucrat la ele.
Dar cel mai [...]

Adrian Paunescu • Feb 2010


Contrarii

Se strâng ciorchini de stele în magazii terestre,
Lumina derapează în ape și-n ferestre,
Motorul dinspre toate e viu și merge încă,
În coacerea de grâne și-n apa de sub stâncă.
Sunt toate programate precum să se petreacă
Şi iarba urcă lapte în ugerul de vacă.
Mai au putere morţii să treacă-n flori și iarbă
Pe cât de bine cântă privigheatoarea oarbă.
Că [...]

Adrian Paunescu • Feb 2010


Au înflorit cireşii

Au înflorit cireșii, spre-a lumina mereu,
Acum și viaţa este mai sigură de sine
Şi muribundul simte că-i e niţel mai bine
Acum, mai scurt e drumul, prin cer, la Dumnezeu.
Au înflorit cireșii. Miroase a senin.
Stă lumea să se-așeze în propria ei matcă,
Dar, prin învolburare, deodată, am aflat că
Tentaculele iernii, care-a plecat, revin.
Au înflorit cireșii. Spectacol intrinsec.
Ar fi [...]

Adrian Paunescu • Feb 2010


Acum să nu fii singur

Bate un vânt infernal și se clatină pământul pe orbită,
Pâlpâie luminile din centru și vântul amestecă ringuri,
Măcar acum, pe-o vreme nebună ca aceasta,
Să nu cumva să te simţi singur între cei singuri.
Degeră îngerii și mor de infarct sus în rai,
Cuţitele resuscitate atacă furculiţe și linguri,
O moară de ţurţuri huruie prin orașe de foc,
Măcar acum, [...]

Adrian Paunescu • Feb 2010


A CINCEA FERICIRE

“Fericiți cei milostivi”
(Matei, 5,7)
Mult mai râvnesc și-această fericire
Atât de grea în rostiri, nu-n cuvinte,
De ea întreaga lume să se mire:
„Fă binele de care să-ți poți aduce-aminte!”
Aminte dacă, singur, pe cei flămânzi îi saturi,
Dai un ulcior de apă acelor arși de sete
Și celor mai umile făpturi și flori în straturi
Le ocrotești lumina, s-o bea pe [...]

Ion Brad • Oct 2009


RECURS la EPIGONII

Ce timp de lupanare ne-a fost sortit s-avem
Când brute atentează la cel mai sfânt poem,
Când nişte ipochimeni semi-analfabeţi
Prin vorbe strâmbe spurcă portrete de poeţi
Şi şoareci răpciugoşi, strânşi în abjecte rânduri
Se încumetă să roadă cele mai sfinte gânduri,
Când titlu ‘nalt de glorii îşi face impostura
Rănind cu vorba boantă şi rea literatura,
Când ţes de zor păianjeni de [...]

Nicolae Dragoş • Feb 2009


Nu am moarte cu tine nimic

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Grigore Vieru • Ian 2009


Albatrosul ucis

Cînd dintre pomi spre mare se răsucise vîntul
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă așezîndu-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.

Nicolae Labiş • Dec 2008