Absent, neatent aproape, îl priveam
Pe jucătorul de popice…
Concentrat, rupt parcă de lumea noastră,
Fixa hipnotic popicele de la capătul pistei
Spre care avea să rostogolească,
Dintr-o clipă în alta,
Bila neagră, grea.
O ţinea cu o anume gingăşie bărbătească
În palma ca o lopată de miner.
Credeam a şti ce urma să se întâmple.
Vreau să zic, credeam a şti
Ritualul jocului. Nu-mi erau [...]

INTERMEZZO

în inima mea
munţii tăi
fluturi de rocă,
liberi în verdele
cerului dăruit.

A fost odată ca niciodată, unica…, şi n-ar fi fost, dacă un sfârşit de mai nu şi-ar fi lăsat primăvara în florile fluturilor de rocă…
Într-o dimineaţă, El soseşte imperios, cu un buchet de stele, căzut din munţi… Ea se joacă, nu-l vede, dar îl ascultă, [...]

- comedie pentru un actor solo -
Fragment
La aprinderea luminii, scena e goală. Pe toată lungimea fundalului, în loc de obişnuitul circular, un ecran pentru proiecţii cinematografice. Într-o parte, suspendat de două frânghii roşii ce coboară de la pod, un leagăn asemănător celor din locurile de joacă pentru copii. De departe, începe să se facă auzit [...]

Aşa credeau bătrânii şi ceilalţi erau siguri că aveau dreptate. Se căţărau pe zidurile cetăţii şi priveau în zare, spre deşertul roşu, ascultau ţipetele ascuţite ale păsărilor şi fiecare şoptea ca pentru sine: Ceva trebuie să se întâmple…
Oamenii se năşteau şi mureau, mergeau la şcoli şi deprindeau meserii, cântau la nunţi şi jeleau la înmormântări. [...]

-schiţă dramatică
în trei tablouri şi un epilog -
Tabloul II
Aceaşi cameră într-o altă zi, Totea şi Maria.
(Cameră de zi dintr-o casă relativ modestă la marginea Bucureştiului. Prin geam se poate întrevedea o grădină, iar mai încolo o altă coşmelie, modestă şi ea - Din Tabloul I)
Scena 6
Totea - Da, Cucoană, a muncit de-avalma cu toţi. [...]

Vă prezentăm în această pagină o povestire semnată, suntem convinși, de unul din cei mai talentați  și originali scriitori satirici ai literaturii române de azi.
D.S.

Abia la două săptămâni după ce se mutase în apartamentul de două camere plus dependinţe - care alcătuiau mansarda imobilului cu numărul doisprezece de [...]

- Piesă în două acte -

A C T U L  I

SCENA 1

Cancelarie de şcoală. E pauză. Profesori şi profesoare - minus Popescu şi Iulia - se relaxează, alergând unii după alţii cu cataloagele sub braţ. Joacă leapşa. E veselie mare. Deodată apare Directorul Pavelescu.
DIRECTORUL - Ce-i aici? Debandadă?! Balamuc?! (Toţi au încremenit.)
Batistele la [...]

Public astăzi aici, din nou, după 18 ani de la apariţia în Adevărul literar şi artistic, acest „reportaj-laborator” al romanului „Crimă pentru pământ” uimit să constat, la reluarea întâmplătoare a lecturii lui, că esenţa realităţii care l-a generat a rămas intactă.
Patima pentru pământ încă mai clocoteşte în sângele ţăranului român, la fel de sărac ca [...]

- Un viitor film -
Eu şi tata am fost ridicaţi…
În baza Troicei din 12 iunie 1941, eu şi tata am fost ridicaţi. Fără să putem lua nimic cu noi, am fost îngrămădiţi, cam 100 de persoane într-un vagon de vite şi am luat drumul Siberiei…
Aşa începe tragedia Luciei Scorţescu, care la doar 9 ani, [...]

Oare mimez tristeţea? Şi ce să fac cu ea? Cu tristeţea asta? Şi de ce-aş fi trist? Am, posed o viaţă normală, analizele au ieşit bine - sunt un bolnav cronic, cu insuficienţă respiratorie, cu tot felul de rinite şi sinuzite, cu sforăieli năucitoare -, o stare socială stabilă am, o soţie iubitoare şi pe care o iubesc am, de asemenea, de ce să mă plâng? Răul secolului?