Clipa

Laborator Artistic

Lumina ochilor

Zice că-l cheamă Valentin și că e din București.
D-asta și este așa de înalt!
Aproape că-l întrece pe Ivan Lungu, care-l întrece pe tata.
Sunt ditamai vlăjganii amândoi, fără să fie niciunul. Din București, vreau să spun.
Încep să cred că d-asta se duce tata de câteva ori pe an la București. Ca să fie înalt! [...]

Ștefan Mitroi • Oct 2017


Vis cu bunici

„Ia vezi, fa, Veto, cine e în bătătură, că parcă s-auzi clanța de la poartă și latră câinii în obor!”, porunci tata-marea de pe marginea patului. Patul era învelit cu un macat cam deșirat și decolorat de purtare, aruncat peste salteaua plină cu paie roase și ele de atâta tăvăleală. O rogojină ponosită și înnegrită [...]

Marian Nazat • Oct 2017


Labirintul libertății

Perioada copilăriei mele a fost unică, detașându-se radical de tot ce viața urma să-mi arate. M-a învățat să mă bucur, să am încredere în oameni, să-i prețuiesc, să-i iubesc. Atunci am învățat despre puterea binelui, a zâmbetului, adevărului!
Totul până într-o zi când, în plină lumină, în timp ce ea, Copilăria, își exersa obișnuitul zâmbet și-mi [...]

Emil Proșcan • Oct 2017


Unde ai dispărut câteva luni?

Zilele trecute am fost sunat la telefon de prietenul meu bun originar din Bacău, Avram Rotman. Acesta, împreună cu soția lui Ficy ne sunt adevărați amici de aproape 60 de ani. Dar Avram și partenera lui de viață nu înseamnă numai două legături de suflet, ci oameni de artă, cântăreți foarte buni, iar Avram s-a [...]

G. Mosari • Oct 2017


Recunoștință

Nu știi când moartea stă la pândă…
Și-atunci e bine
să-ți începi ziua cu un surâs,
cu o gură de aer proaspăt
și o fereastră deschisă larg,
Universului.
Cu o îmbrățișare dată celui iubit
și un cuvânt drag spus mamei.
Cu mersul pe jos în zorii zilei,
atingând pământul ca și cum ar fi,
prima și ultima oară,
respirând cu nesăț
orizontul și oamenii.
Când moartea stă la [...]

Carmen Sofianu • Iul 2017


Despre singurătatea anotimpului din mine

În fiecare dimineață deschid fereastra,
prin gratiile aflării intră aer curat,
frânturile de cer
scâncet de copil refuză inconștient păcatul,
deznădejdea nevoii de tine precum privirea lui,
respirația îmi umple plămânii de optimism pervers,
seara speranțele sunt paralele,
precum noapte cu zi te caut,
micul dejun, același amestec de banalitatea despre viața în ziare,
sorb liniștea înghițitură cu înghițitură,
îmi vâr câteva gânduri în buzunare,
apoi [...]

Emil Proșcan • Iul 2017


Lecțiile copilăriei

În vremea colectivei, tata-mare primise de la statul comunist o pereche de boi. Mari și albi, cu coarne răsucite, mi se păreau uriași. Când îi dejuga și îi lega la resteu, mă dădeam pe lângă ei și îi mângâiam ca pe frații mereu așteptați. Ce fierbinte le era pielea, și moale… Bietele dobitoace se uitau [...]

Marian Nazat • Iul 2017


Oameni din flori

Zicea că suntem făcuți din pământ și-n pământ o să ne-ntoarcem!
Dar nu cum ne întoarceam de la bâlci, ci altfel.
Popa Cârlig, care zicea asta, nu spunea cum.
Mă gândeam că pe jos, fiindcă de la bâlci veneam înapoi cu căruța, iar dacă ne prindea noaptea pe drum, cu Carul Mare. Numai să nu fie prea departe [...]

Ștefan Mitroi • Iul 2017


Scrisori de la mama

Iar am primit o scrisoare de la mama. Cum o fi putând ea să-mi scrie de pe lumea cealaltă, nu știu! Sunt scrise chiar de mâna ei scrisorile pe care le primesc. Recunosc de la mii de ani lumină tot ce are legătură cu mâinile mamei. În primul rând, lumina are legătură cu ele. Îndeosebi [...]

Ștefan Mitroi • Mar 2017


Schimb de inimi

Mi-a mai trecut prin minte, dar m-am răzgândit.
De data aceasta, n-am s-o mai fac. Chiar vreau să-mi schimb inima cu altă inimă. Singurul lucru pe care îl cer este să nu fie de om, cum este cea de acum, căreia țin, totuși, să-i spun, înainte de ne despărți, că n-am uitat nimic din ceea ce [...]

Ștefan Mitroi • Mar 2017