Debut!

Răspuns
Tată,
Te-am căutat toată ziua,
Pe străzi,
În casă,
În fotografii.
Şi nu eşti nicăieri.
De ce, tăticule?
De ce?
Încheie farsa,
Opreşte calvarul,
Te rog.
Nu mai pot,
Viaţa fără tine
Nu e viaţă,
Dimineţile fără tine
Nu sunt dimineţi,
Eu fără tine
Nu sunt eu.
Hai, tăticule,
Vino acasă.
Îţi promit că o să fiu
Cea mai cuminte,
Îţi promit c-o să jucăm cărţi
Şi-o să citim poezii,
Îţi promit ce vrei tu,
Doar întoarce-te.
Hai acasă,
Nu putem continua
Singuri.
A [...]

Despre Libertate
Frumos, masiv ca o sculptură,
De tânăr n-a-ncetat să spună
Revolta lui, spre cer, la lună:
„Lanţul la gât nu-l mai îndură!”
L-am tot certat cu vorbe scurte
La nesupuneri repetate,
Dar fără lanţuri nu se poate
Să fii un câine bun, de curte.
A rupt, pe rând, lanţuri mai multe,
Parcă dorea să îmi explice
Cum aş putea [...]

[...] Noi, de obicei, prezentăm în manuale, în cărţi, în reviste, personalităţile eroice ale secolelor, întemeietoare de neam, păstrătoare ale tradiţiilor strămoşeşti… Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân, Traian, Decebal, Brâncoveanu, Vlad Ţepeş, Horea, Cloşca şi Crişan… Foarte bine! Le mai ridicăm şi statui! Foarte bine! Dar nicăieri nu întâlnim în cuprinsul geografiei noastre o statuie a trădătorilor de ţară, a criminalilor - sau măcar un cimitir al călăilor! Această nedreptate ce li se face acestora ar trebui să ne pună pe gânduri! Când vine vorba despre Brâncoveanu vorbim despre tragedia sa unică - mai cumplită decât răstignirea lui Iisus, pentru că Iisus n-avea copii şi nu i-a putut vedea decapitaţi în faţa sa înainte de a fi fost el bătut în cuie pe cruce!… Şi Iisus ştia că va învia din morţi! Noi vorbim de faptul că Brâncoveanu Constantin nu şi-a trădat religia - şi nu s-a aliniat unei alte credinţe, unor alte idei absolute sau unor alte posibile abisuri cosmice… Foarte bine! Dar de ce nu prea facem vorbire despre apropiaţii săi, care au devenit invizibili când o mână de turci l-au ridicat din palat?!… Şi de ce nu prea facem vorbire nici despre bărbatul care l-a dat plocon turcilor, unchiul său, strălucitul cărturar?!…

Rămas bun
Timpul nu a vrut
ca noi să ne cunoaştem,
doar vocile noastre s-au întâlnit
într-un dans al poeziei pe pânză.

Intimitate
Odaia era inundată de lumină.
Prin ferestrele larg deschise
pădurea intra în casă.
Vântul desena printre crengi
crâmpeie de senin.
Indiferent de anotimp,
decorul era acelaşi,
doar culorile, altele.
Înăuntru, toate lucrurile
se bucurau de o dezordine intimă.
Pereţii găzduiau tablouri,
florile de sezon zâmbeau în oglinzi,
iar cărţile [...]

Cuvente den bătrâni

I s-a dus în crânguri buhul
Cum că Bufniţa ar şti
Prin luceferi şi prin stele
Viitorul a-l citi
Şi a descifra văzduhul…
Ochii ei, alunecoşi,
Străjuiţi de cercuri mari,
S-a zvonit că ar purta
Măritoare dioptrii
La fantastici ochelari.
Semne ce dau la iveală
C-ar fi intelectuală.
Ei i se pare firesc
Să aibă blazon domnesc
Agăţat la corobaie –
Domiciliu-n vremi cu ploaie.
Totuşi, destui nu suportă
Cum [...]

Fabula nedumeririi târzii
Unui filozof de tranziţie
Un purece - la fel
Ca toţi ceilalţi -,
Nu mă sfiesc să zic,
Părea printre gângănii
A fi destul de mic.

Şi totuşi se mândrea
Când s-avânta în salt
Către în sus, viteaz.
El se vedea de-acolo
A fi destul de ‘nalt.

Nu accepta neghina
De ins - se vede bine -
Că prea mărunt era
Şi nu-ncăpea în sine.

S-a ofuscat că [...]

Aveam totul pregătit să plec de Crăciun în satul natal, dar s-a ivit pe neaşteptate invitaţia la Betleem. Ştiam că, dacă rămânem aici, mă aştepta al treilea cel mai insipid Crăciun pe care l-am trăit vreodată. După cel de după moartea lui taică-meu şi cel care m-a găsit bolnav, în spital, venea cel de acum, bântuit de numele [...]

Dramă istorică

Prof. dr. Radu Ciuceanu, istoric şi scriitor, este, astăzi, unul din foarte puţinii supravieţuitori ai criminalelor lagăre comuniste de „reeducare” şi exterminare. Clipa se bucură să salute debutul său în teatru.

Actul I
Tabloul al VI-lea

Masă centrală cu un personaj ce scrie şi citeşte. În spatele lui, fişiere încasetate cu zeci de dosare. Pe [...]

- Stalin, fi-ţi-ar mă-ta dracului, lasă găinile-n pace şi treci încoa’.
Câinele nu le mai zburătăci, veni la comandă şi-ncepu să se gudure pe lângă stăpână. Aşa-l botezase coana Margareta în zile de război, aşa ştia că-l cheamă, deşi lumea din curte îl obişnuise să răspundă şi la numele de Hector. Aşa-i spunea şi stăpână-sa, numai [...]

GABRIELA: Mami, a sosit fata prietenului lui tati din liceu!…
LOREDANA: Fata lui Horatio!…
GABRIELA: Fata lui Horatio…
LOREDANA: Tata juca rolul lui Horatio, prietenul Prinţului! Fiind bolnav - lombosciatică şi spondiloză! - m-a trimis pe mine la întâlnirea colegilor săi de liceu!… Lucrez la un post de televiziune… Am să-i filmez pe toţi foştii interpreţi din piesa [...]