Victimă dintotdeauna a criticii sociologice care nu a vrut să vadă nimic altceva în opera sa decât „imagini ale societăţii româneşti şi ale felului de a fi al românilor” (Gherea), Caragiale a fost anexat la toate atelajele politice posibile, la toate ideologiile literare care s-au perindat în România modernă. Astfel, în Scrisoarea pierdută „d-l Caragiali [...]

Şi totuşi, ceva paradoxal deosebeşte O scrisoare pierdută de comedia clasică. Acest paradox este psihismul personajelor. Dacă în comedie, fie clasică, fie modernă, psihologia personajelor este schematică, subordonată unui caracter comic fix, secretul Scrisorii pierdute este jocul psihologic şi trăirea psihologică intensă. Preocuparea obsedantă pentru comportamentul uman face din Caragiale un fin psiholog, care nu [...]

Într-o clădire nouă, absolut impresionantă, rezultată dintr-un vechi cinematograf, dar inspirat gândită de arhitectul Cristinel Vlad Arhinet, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea încearcă să-şi formeze sau să-şi recupereze publicul „prin producţii de un anumit nivel”, cum mărturisea Adrian Roman, directorul instituţiei. Un paradox ar fi acela că istoria acestui teatru a fost scrisă de [...]

Commedia dell’arte este un exercițiu de virtuozitate pentru actorii Teatrului Masca, educați în spiritul unui teatru de expresie corporală și al umorului burlesc. O echipă tânără, bine antrenată, care se implică în acest gen aparent simplu cu cea mai mare seriozitate, va umple mult timp sala de la Masca. Impresionant este sentimentul puternic de trupă [...]

La început de an, mai exact pe 5 ianuarie, când nici nu ne dezmeticisem prea bine după şirul sărbătorilor, Teatrul de Comedie ne-a pregătit o altă mare sărbătoare, anume aniversarea a 50 de ani de la înfiinţare. Această jumătate de secol se contopeşte cu multe dintre cele mai importante momente din istoria teatrului românesc. Aniversarea [...]

Dacă toamna se numără bobocii, în luna decembrie se fac topurile. Cărți, filme, spectacole, expoziții, nimic nu scapă de nevoia de ierarhizare a sfârșitului de an, parcă am trage linie și am începe să socotim (cu subiectivism, desigur). Ne interesează cele mai bune, dar și cele mai proaste, rezultatele „de mijloc” le trecem cu vederea [...]

În România, oricine poate să conteste pe oricine sau orice, motivat sau nemotivat, argumentat sau mai puțin argumentat, criteriile elementare ale oricărei contestații nu mai au de mult timp niciun fel de importanță. Suntem atât de adaptați la aceste semne de întrebare și acuze publice, încât nici celor îndreptățite nu le mai acordăm răgazul și [...]

Oedip rege, de Sofocle reprezintă pentru Aristotel „modelul desăvârşit al tragediei”. Acelaşi elogiu îl aduce Hegel tragediei Antigona, desigur, prin intermediul aceluiaşi influent Aristotel: „tragedia perfectă”.
Să nu invidiezi pe nimeni până nu trece pragul vieţii, pentru că nu ştii ce năpaste se abat asupra lui în ultima clipă; aceasta este concluzia Corifeului din Oedip Rege [...]

Criticul şi eseistul Georges Banu, unul dintre oamenii cei mai influenţi în domeniul teatrului european, apare din nou în româneşte. De data aceasta cu o panoramă a ultimului sfert de secol de teatru european (Ultimul sfert de secol teatral. O panoramă subiectivă) pe care l-a comentat cu sensibilitate şi talent literar, profitând din plin de [...]

Festivalul, celebrul festival de Teatru de la Sibiu ce modifică viaţa oraşului, dar şi a mii de teatralişti din lumea întreagă la sfârşitul lui mai şi începutul lui iunie, a devenit o caracatiţă culturală ce înhaţă toate domeniile aparent înrudite. Nu numai spectacole de teatru dramatic, ci şi muzică, lansări de carte, simpozioane savante, spectacole-lectură, [...]