Clipa

Cronica civilizatiei

Era necredinței. „Scrisori din continentul Paranoia”

De 200 de ani omenirea, cel puțin pe versantul ei euro-atlantic, a pășit într-o eră necredincioasă, cum o definește Eagleton, și totuși examinarea profilului fenomenologic al unei asemenea bizare epoci este destul de timidă. Pe fondul acestei timorări a spiritu­lui uman se accentuiază latura agresivă a timpului necredinței și a apostolilor lui. În această dizabilitate [...]



Profetism țărănesc (II). „Și mă uit la pământ ca la o străinătate”

„Mă duc pe luncă, unde mai avem o bucată și n-am putut pune temelie și mă uit la pământ ca la o străinătate”.

Veacul al XX-lea a venit asupra neamurilor Europei cu o veste cumplită: din zarea lumii și de pe scena vie a neamurilor europene s-a retras, ca o rupere astrală, un mare exponent [...]



Europa de azi în lumina profeției Wilson-iene. Acel 1918 românesc și european…

Într-un cadru ceva mai larg, precum este acela al UE, ceea ce se întâmplă într-o țară europeană precum România pare a fi un altfel de test al vulnerabilităților edificiului european. Un test a fost și furtuna mulțimilor urbane în Grecia. Așa numitul „război politic” românesc al ultimilor doi ani se dovedește astăzi a fi fost [...]



Profetism țărănesc

Istoria universală a vizionarismului este consemnată în cărțile mari ale omenirii, în frunte cu Sfânta Scriptură. Aceasta este opera dialogului dintre Dumnezeu și om. Grație Cărții Sfinte avem mărturia că omul a fost înălțat dintru începuturi la condiția de subiect al unui vizionarism de esență și deci de sursă divină. Lucrul tulburător este că marii [...]



Conducătorii disonanţi distrug capitalul economic și capitalul intelectual al popoarelor

A fi conducător echivalează cu a spori ori a diminua substanța lumii (capitalul ei economic și spiritual). Conducătorii sunt apusul sau răsăritul popoarelor. Studiile recente ale celei de-a treia generaţii de specialişti[1] în studiul activităţilor de conducere („lidershipului”), în frunte cu Richard Boyatzis, au arătat fără putinţă de tăgadă că profilul conducătorilor influențează actualizarea puterilor [...]



Suferinţa lui Dumnezeu şi suferinţa demonilor. Războiul nevăzut dintre cultura Învierii şi cultura morţii (I)

Suferinţa lui Dumnezeu în om. Cultura Învierii

Întrebare: Dle Ilie Bădescu, în ultima dvs. carte, Noologia. Ordinea spirituală a lumii. Sociologie noologică, apărută la Editura Academiei, în două volume, aţi reluat ipoteza morţii colective şi tulburătoarea chestiune a raportului dintre suferinţa lui Dumnezeu în om şi suferinţa demonilor. Aţi fi de acord să detaliaţi, pentru [...]



Paranoia raţiunii sau despre mintea incendiată

Marginalii la un Tratat de patologie politică
Statul român invitat în sala de aşteptare. Un primar de la Miercurea Ciuc ne spune că în oraşul „său” limba oficială este maghiara. Statul român comunicase tuturor „cetăţenilor” din toată România că în spaţiul public (instituţii şi servicii publice) limba oficială este româna, tot el precizând că nu se [...]



Înapoi la Spiru Haret!

Spiru Haret este iniţiatorul şi strategul doctrinei Statului de cultură la Dunărea de jos. Ideea şi imperativul unui asemenea tip de stat îi aparţin lui Mihai Eminescu şi atmosferei de gândire a junimiştilor. Teoria lui Titu Maiorescu a formelor fără fond influenţase climatul spiritual din Principate şi toţi erau de acord că simplul împrumut de [...]



Români care s-au stins şi despre Politeuma carpatică

„Trăieşte” printre noi, în chip tăcut, cu smerenie aristocratică, discret mustrătoare, una dintre cele mai frumos scrise şi mai tulburătoare cărţi de etnosociologie din câte s-au scris după război în cultura română, Românii care s-au stins. Valahii din Carpaţii nordici şi românii din Ungaria. Cartea aceasta le aminteşte pe cele ale profesorului Henri H. Stahl [...]



Blestemul unui neam: tinerii cu „inimi bătrâne”

„Iar noi locului ne ținem, // cum am fost așa rămânem.” (M. Eminescu). Un neam se ține de locul lui ca să poată dăinui. Pentru că locul lui de pe pământ are un corespondent al său în cer. Neamul își propagă ființa în timp și peste timp prin generațiile sale succesive. Care pot obosi, se [...]