Clipa

Confluente culturale

Colette (1873-1954)

Parisul scriitorilor
În Pantheonul literar al Franţei veacului al XX-lea, Colette ocupă, fără îndoială, un loc aparte. Probabil şi pentru faptul că a fost o femeie liberă, a cărei viaţă a fost presărată de diverse scandaluri, dar mai ales că a rămas acea stilistă incomparabilă a rigorii clasicizante, a iubirii de natură, capabilă să se [...]

Andrei Magheru • Nov 2010


Zestrea de aur a marelui poet

Am avut privilegiul rar ca spre sfârşitul studenţiei mele să cunosc, în redacţia revistei „Luceafărul”, nu de mult apărută, pe cel ce avea să devină unul din marii poeţi ai contemporaneităţii, pe atunci doar elev în ultimul an de liceu: Adrian Păunescu. De atunci şi până acum câteva zile, vreme de o jumătate de veac, [...]

Nicolae Dragoş • Nov 2010


Gérard de NERVAL (1808-1855)

Parisul scriitorilor
Poet, povestitor, romancier, dramaturg, publicist, „ucenic tipograf”, Gérard de Nerval a explorat totul în universul cuvintelor, fiind, din păcate, un personaj prezentat în mod controversat de către posteritate, numit de către cei ce-l admirau „le doux Gérard” (blândul Gérard) - omul de-o delicateţe şi de-o modestie legendare - şi de către detractorii săi „le [...]

Andrei Magheru • Oct 2010


Umbre palide lângă luminoase statui

Cuvente den bătrâni
În vremea tinereţii mele, mai exact, între anii 1965-1970, se discuta mult despre înnoirile în artă, despre raporturile dintre tradiţie şi modernitate. Erau anii în care - în poezie, în muzică, în artele plastice, în regia de teatru - se înregistrau înfiripările concrete ale unor opţiuni artistice menite să marcheze smulgerea din vasalitatea [...]

Nicolae Dragoş • Oct 2010


Marcel Proust (1871-1922)

„Amintirea unei imagini nu reprezintă decât regretul unei clipe, iar casele, drumurile, străzile sunt, din păcate, fugitive precum anii.” – scrie Marcel Proust în Du côté de chez Swann.
Această frază ne oferă cheia imaginii Parisului lui Proust, imagine ce apare dintr-o tulburătoare penumbră luminată uneori de o palidă rază strecurată prin fanta unui oblon, venind [...]

Andrei Magheru • Sep 2010


Lecţia unor portrete

Spre sfârşitul acestei veri, am avut privilegiul de a mă reîntâlni, printr-o lectură întotdeauna binefăcătoare, cu portretele unor „oameni cari au fost”, datorate unuia dintre portretiştii fără egal ai literaturii noastre, marele istoric Nicolae Iorga. Este vorba despre primele două volume dintr-o ediţie critică integrală, îngrijită de prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu şi doamna Sanda [...]

Nicolae Dragoş • Sep 2010


Asaltul mediocrităţilor

Cuvente den bătrâni
Cu nu prea multe excepţii, marii inovatori în teritoriile artei cuvântului nu au fost ocoliţi de atitudinile denigratoare, de contestările zgomotoase, adesea agramate, izvorâte din varii impulsuri conştiente şi, mai ales, inconştiente. Arareori datorate unor incompatibilităţi între opţiuni estetice. Cel mai adesea, datorate limitelor în înţelegerea creaţiilor literare, absenţei vocaţiei receptivităţii ori orgolioaselor [...]

Nicolae Dragoş • Iun 2010


Imprudenţe sinucigaşe

Cuvente den bătrâni
De observat că mai întotdeauna scriitorii noştri mari - prozatori, poeţi, chiar şi critici literari -, ca, de altfel, şi alţi artişti, au avut parte de contestări, de întâmpinări denigratoare, saturate de obtuzităţi de toate soiurile. Nu o dată, motivaţia prestaţiilor jalnice ale denigratorilor se credea a fi justificată de unele aspecte desprinse [...]

Nicolae Dragoş • Mai 2010


Descartes: note asupra cunoașterii intuitive

Discipoli
Deşi Augustin folosise un argument asemănător lui Cogito, doar Descartes a înţeles cu adevărat importanţa sa, atribuindu-i rolul de element central al unei teorii explicative. Prin urmare, aşa cum accentuează Bertrand Russell, originalitatea celui din urmă rezidă de fapt în înţelegerea importanţei argumentului şi nu în descoperirea lui propriu-zisă. Descartes dorea eliminarea scepticismului din interiorul [...]



Piazza Mincio – o mireasă înveșmântată Coppedé…

O mică plimbare la cumpăna dintre anotimpuri îmi dăruieşte dialogul unei Prietenii Valoroase şi foşnetul primului soare de aprilie. Cromatismul primăverii are harul de a parcurge sufletele noastre în lumina verdelui crud şi, uneori, ascultând gândurile renăscute cu melodia copacilor înfloriţi simţi candoarea unei speranţe vibrante, perpetuarea naturii în culorile Timpului.
Ne-am oprit în Piazza Mincio, [...]

Camelia Mirescu • Apr 2010