Clipa

CIA, vedeta unui an cinematografic

Autor: Prof. dr. Dana Duma • Rubrica: Film • Ian 2013  Printează acest articol

Prof. dr. Dana Duma

Cu toate rezervele pe care le putem avea faţă de acele ceremonii care angajează uriaşe forţe umane şi financiare pentru a alege ce-a fost mai bun dintr-un an cinematografic, recentele Premii Globul de aur şi nominalizările la Premiile Oscar evidenţiază o tendinţă de luat în seamă. Faimosul serviciu secret al Statelor Unite, CIA, este vedeta (confirmată şi de palmaresuri) celor mai discutate/controversate filme americane recente. Agenţiile de ştiri s-au grăbit să declare filmul Argo de Ben Affleck marele câştigător la Globurile de aur (deşi a ieşit premiant în categoria „dramă”) inducând ideea că performanţa s-ar putea repeta la Oscar.

Sigur că majoritatea comentatorilor serioşi nu pun prea mult preţ pe aceste Globuri acordate de aşa zisa „presă străină acreditată în Statele Unite”, votanţii reprezentând publicaţii prea puţin specializate (vezi vechiul „Ogoniok” rusesc sau reviste de modă şi can-canuri de pe toate meridianele). Unii critici ai acestei bresle nu uită că publiciştii cu pricina nu ratează niciunul dintre bufetele oferite cu ocazia promovării unor filme de producători decişi să câştige cu orice preţ, precum Harry Weinstein. Dar păcatele acestor votanţi sunt criticabile la această ediţie 2013 mai mult ca altă dată pentru că ei au ales acel film care glorifică CIA, în defavoarea celeilalte pelicule importante ce o portretizează (Zero Dark Thirty) de Katherine Bigelow, inspirată dintr-una dintre operaţiunile de succes ale agenţiei, eliminarea lui Osama Bin Laden, fără a evita să menţioneze recursul la mijloace discutabile etic, precum tortura. De altfel, cu sau fără un Glob de aur sau un Oscar, admirabila creaţie semnată de Bigelow va rămâne în istoria cinematografului măcar pentru că a provocat vii controverse şi o anchetă a Senatului american privind accesul scenaristului la dosarele clasificate ale uciderii teroristului cu numărul 1 al planetei.

Să vedem mai întâi de ce Argo a  câştigat sufragiile majorităţii. Dincolo de alegerea unui format clasic al temei „binefacerile CIA”, aceea a thriller-ului cu desfăşurări dramatice în teritorii ostile, pelicula lui Affleck se inspiră dintr un eveniment real ce se aseamănă unui scenariu cinematografic. Este vorba despre intervenţia unei echipe de elită în Iran unde, în 1979, a salvat şase funcţionari americani care au scăpat furiei revoluţionarilor fundamentalişti refugiindu-se în reşedinţa ambasadorului Canadei. Inspirat de vizionarea Planetei maimuţelor, un ofiţer isteţ a avut ideea de a cere ajutorul Hollywoodului pentru a realiza un scenariu în care cei şase ar fi devenit, bine machiaţi şi ajutaţi de acte false, membri ai unei echipe canadiene de filmare surprinsă de evenimente în ţara devastată de conflict. Bine articulatului discurs cinematografic nu-i lipsesc suspansul şi nici momentele de respiro umoristic, dar nici clişeele care arată cât de agili şi abili sunt cei de la CIA şi cât de primitivi şi stupizi revoluţionarii. După ce aceştia sunt păcăliţi (ca într-o farsă obişnuită), notele triumfale domină finalul care nu suflă o vorbă despre restul membrilor ambasadei americane din Teheran (până la 60) şi despre eşecul diplomatic ce a întârziat cu doi ani eliberarea lor. Poate că susţinătorii lui Argo au fost fermecaţi de dimensiunea autoreflexivă a filmului, din care Hollywoodul iese foarte bine, confirmând că merită atenţia Casei Albe. Pe care în general a criticat-o cu jumătate de gură, alegând mereu să topească trimiterile sarcastice la derapajele CIA în pasta unor pelicule cu spioni mai degrabă buni decât răi, de vreme ce au ţinut piept KGB (până la căderea Cortinei de Fier) ori au mai zgâlţâit structurile unor regimuri totalitare(vezi mai ales seria cu agentul Bourne).

Jessica Chastain în Zero Dark Thirty
Jessica Chastain în Zero Dark Thirty

Există şi filme care chestionează serios ţintele şi mijloacele CIA, precum Syriana (2005) de Stephen Gagen, cărora li se adaugă acum Zero Dark Thirty (tradus în general internaţional ca Noaptea cea mai întunecată). Foarte bine documentatul scenariu al lui Mark Boal (prea bine după părerea unor politicieni) urmăreşte vânătoarea de informaţii, cu o durată de zece ani, care a dus la uciderea lui Bin Laden în mai 2011. Din echipa care nu a exclus tortura pentru a afla adevărul despre locul unde se ascunde liderul Al Qaeda face parte o femeie, un modest membru (inspirat de un personaj real) de a cărui tenacitate şi intuiţie a depins, până la urmă, descoperirea urmei spre reşedinţa din Pakistan. Negând o „agendă politică”, regizoarea refuză însă să schematizeze şi să înfrumuseţeze intervenţia decisivă (arătând şi victimele colaterale, soţii şi copii ai lui Bin Laden şi ai apropiaţilor ascunşi împreună cu el). Kathryn Bigelow, prima femeie regizor care a câştigat un Oscar (cu Hurt Locker în 2010) nu se fereşte să reprezinte violenţa pe ecran şi să evoce gustul coclit al victoriei. Triumfalismul nu este vocaţia acestei cineaste cu mână sigură şi forţă morală, care alege calea evocării cât mai oneste a operaţiunii CIA care a umplut de glorie „era Obama”. S-ar putea ca tocmai susţinătorii fervenţi ai preşedintelui democrat reales (şi ei fac majoritatea membrilor Academiei Americane de Film) să considere filmul incomod pentru imaginea popularului politician şi să nu voteze în favoarea lui. Chiar şi aceştia vor trebui să recunoască măcar excepţionalul personaj feminin creat de scenarist/regizoare şi de interpretarea copleşitoare a Jessică Chastain: o eroină cu voinţă de fier ascunsă sub un chip de madonă pre-rafaelită. Ea a câştigat Globul de aur pentru „cel mai bun rol de dramă”. Noaptea cea mai întunecată devine memorabilă şi graţie finalului său deschis. După încheierea cu succes a operaţiunii, eroina pleacă din Afganistan, singură la bordul unui uriaş avion de luptă, o femeie fragilă, obosită şi derutată, care trebuie să răspundă la întrebarea pilotului: „Şi acum unde mergem?” O întrebare care pune pe gânduri pe orice spectator de bună credinţă al peliculei lui Kathryn Bigelow.

Un comentariu »

  1. O analiza mult mai aproape de realitate din partea unui celebru avocat american a filmului Zero Dark Thirty, gasiti aici: http://www.globalresearch.ca/zero-dark-thirty-torturing-the-facts/5318444

Cum comentati?