Artă somptuoasă prin excelenţă, tapiseria a fost apanajul aristocraţiei şi al regalităţii, deseori şi al bisericii. Decorând încă din evul mediu pereţii castelelor şi ai catedralelor, dar şi locurile de desfăşurare ale unor festivităţi publice importante, tapiseria avea avantajul monumentalităţii, dar în special pe cel al somptuozităţii şi preţiozităţii tehnice, absente în pictura murală. Acoperind pereţii de piatră ai castelelor medievale, ea putea servi şi unui scop practic, cel al păstrării unei temperaturi decente în interioare de-a lungul anotimpului rece.

Greu de realizat - putea dura ani de zile pentru a fi finalizată - dar şi costisitoare, tapiseria presupune o tehnică specială de ţesere, haute lisse sau basse lisse, dar şi materiale speciale (lână, mătase) deseori foarte scumpe (fir de aur sau de argint). Compoziţia şi tematica alese sunt pictate pe carton de un artist, dar ţeserea ei ţine de interpretarea liberă a ţesătorului care selectează culorile potrivite şi are opţiunile tehnice.

Astăzi, din cauza spaţiilor ample necesare expunerii ei dar şi din pricina condiţiilor speciale de conservare pe care le cere (depozitare orizontală), tapiseria este mai greu de prezentat şi rareori avem posibilitatea de a vedea cicluri ample reunite într-un singur loc. Tocmai din acest motiv am ales să semnalez în acest articol prezenţa la Bucureşti a unei ample expoziţii de tapiserie deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României (Tapiseriile regale, 1600-1800) şi la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (Reînnnoirea tapiseriei contemporane, din 1950 până în zilele noastre). În premieră mondială, între 9 decembrie 2011 şi 26 februarie 2012 sunt expuse public la Bucureşti, sub titlul generic Manufacturile Gobelins: patru secole de creaţie, peste 50 de piese somptuoase realizate de manufacturile franceze de-a lungul diferitelor perioade istorice. Expoziţia a fost posibilă mulţumită sprijinului Ambasadei Franţei la Bucureşti şi al Mobilierului Francez, instituţie care administrează la Paris manufacturile Gobelins, Beauvais şi Savonnerie, deţinătoare a unui bogat fond de tapiserii.

Expoziţia găzduită de Muzeul Naţional de Artă al României, cea la care mă voi opri, face parte dintr-o manifestare culturală de excepţie care prin amploarea demersului e rară. Ea ilustrează, prin intermediul a 20 de piese atent selecţionate, evoluţia artei tapiseriei de la înfiinţarea manufacturilor regale în secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea. Toate piesele au fost realizate sub patronaj regal la Gobelins, fiind destinate a decora reşedinţele regilor Franţei (Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea sau Ludovic al XVI-lea) cu teme inspirate de subiecte mitologice, religioase sau istorice, ţesute atent după cartoanele unor artişti renumiţi de la curtea franceză: Simon Vouet, Charles Le Brun, Pierre Mignard sau Carle Vanloo.

În anul 1602, Henric al IV-lea a luat iniţiativa dezvoltării atelierelor Gobelins din cartierul parizian Saint Marcel, înfiinţând cu scop comercial prima manufactură regală de tapiserie, care se va bucura de un foarte mare renume în toată lumea. După modelul lui, în 1662, Ludovic al XIV-lea deschide a doua manufactură Gobelins sub conducerea lui Charles le Brun, pictor la curte, preşedinte al Academiei Regale de Pictură de la Paris din acea vreme.

Tapiseriile prezentate sunt piese care aparţin unor serii celebre. Printre ele aş menţiona Colosul din Rodos, din seria Istoria Artemisiei, începută în 1607 pentru Henric al IV-lea şi una dintre cele mai vechi şi preţioase suite alcătuite din 13 compoziţii ţesute cu fir de aur. Altă piesă ar fi Fiica lui Iefta din seria Istoria Vechiului Testament comandată de Ludovic al XIII-lea lui Simon Vouet, prim pictor al curţii; este expus chiar exemplarul care a aparţinut regelui, ţesut la Luvru.

Alături de acestea, în expoziţie sunt prezente exemplare din numeroasele serii realizate sub conducerea pictorului Charles Le Brun. Printre ele se numără Elementele, Anotimpurile, Istoria lui Alexandru, Istoria regelui sau Reşedinţe regale, al căror conţinut relevă o veritabilă apologie a Regelui Soare.

În secolul al XVIII-lea în plin iluminism continuă să se bucure de succes suitele cu teme istorice sau mitologice (Iliada, Legenda lui Tezeu, Amorurile zeilor, Ambasada turcă - seria neterminată dedicată istoriei lui Ludovic al XV-lea), dar apar şi serii anecdotice, precum Aventurile lui Don Quijote, temă reluată de-a lungul veacului în mai multe rânduri. Ultimele decenii ale secolului sunt marcate de interesul crescând pentru trecutul naţional (Istoria lui Henric al IV-lea şi Istoria Franţei).

După Revoluţia Franceză, modelele ce aminteau monarhia au fost retrase dar manufacturile continuă să funcţioneze, subiectele mitologice revenind (Răpirea Orithyiei de către Boreas).

Publicul are astfel ocazia rară să urmărească istoria tapiseriei franceze, strâns legată din punct de vedere stilistic de istoria picturii, capodoperele expuse fiind ţesute urmărindu-se compoziţiile artiştilor de la curtea regilor Franţei. Însă, dincolo de ceea  ce pot transmite prin cuvinte, vă invit să vizitaţi această expoziţie pentru că impactul ei vizual este mai puternic decât pot rândurile să descrie sau imaginile să ilustreze. Dincolo de faptul că sunt realizate la scară mare, ele oferă posibilitatea privirii în detaliu a tehnicii propriu-zise care este de o preţiozitate greu de redat în limbaj.