Casa Olănescu, un edificiu care mai aminteşte de Râmnicul de altădată, este un conac boieresc construit în stil românesc, pe vechea moşie a Hinăteştilor de la Râmnic. Această clădire-monument istoric, care datează din secolul al XVIII-lea şi refăcută în secolele XIX-XX, a servit, rând pe rând, ca stăreţie a schitului, arest preventiv, curte boierească, gospodărie agricolă, grădiniţă, dispensar, muzeu şi sediu al artiştilor plastici.

Avocatul Petre Olănescu, care fusese deputat şi prefect de Argeş, a cumpărat la 8 ianuarie 1871, de la Consiliul judeţului Vâlcea, moşia Inăteşti şi toate casele (chiar dacă acestea nu fuseseră menţionate în actul de vânzare). Fostul demnitar, despre care s-a spus că a intrat în posesia moşiei fostului schit prin abuz şi trafic de influenţă, a dat statul în judecată pentru că încă mai păstra sediul Arestului preventiv pe proprietatea sa. În cele din urmă, părţile au ajuns la un compromis şi arestul preventiv mai funcţionează doar în perioada 1874-1881.

Moştenitorul moşiei şi conacului este fiul său, Gheorghe Olănescu, care lasă totul soţiei sale Elefteria, prin partajul voluntar încheiat la 20 aprilie 1920.

Nicolae Iorga, preşedinte al Monumentelor Istorice, propusese la anul 1939 Primăriei Râmnicului exproprierea bisericii fostului schit şi a conacului Inăteşti. La insistenţele proprietăresei se renunţă la această acţiune, cu condiţia să fie restaurată biserica pe cheltuială proprie, fără a se face modificări.

O altă solicitare vine din partea ieromonahului Dorotei Florea, stareţul Coziei, la anul 1941, care cere Elefteriei Olănescu să reînfiinţeze schitul ca metoh al mănăstirii, iar în casele din jur să se facă azil pentru săraci sau un dispensar.

La moartea Elefteriei, care a survenit la 12 aprilie 1942, biserica şi conacul intră în posesia celor două fete, Alexandrina, căsătorită Budurescu, şi Maria, căsătorită Măinescu. Până în anul 1949, conacul îi aparţine avocatului Petre Măinescu, soţul Mariei, care fusese ales senator de Vâlcea din partea Partidului Naţional Democrat al lui Nicoale Iorga. Cu privire la acest proprietar, circula prin târg o legendă. Se spune că soţiei senatorului i se apropia sorocul naşterii; atunci, bărbatul ar fi pus argaţii să tapeteze caldarâmul străzii cu covoare, pentru a atenua vacarmul făcut de căruţele ce se îndreptau spre centru. În toamna anului 1944, în conacul de la Inăteşti se stabileşte Comenduirea militară sovietică la Râmnic, care lasă în urmă importante pagube materiale.

Imobilul va fi naţionalizat în martie 1949 şi intră în posesia Gospodăriei Agricole de Stat Râmnicu Vâlcea. De la această dată, deţinătorii se schimbă frecvent. Din anul 1976, proprietăţile intră în administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea. Conacul a adăpostit şi atelierele pictorilor din cadrul Filialei Vâlcea a Uniunii Artiştilor Plastici. Din anul 1995, Ministerul Învăţământului, prin hotărâre de guvern, a primit în administraţie imobilul şi terenul în vederea construirii noului sediu al Seminarului „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea. În anul 2006, terenul pe care se află conacul a fost revendicat de moştenitorii familiei Măinescu, Narcis şi Cristina Giurescu, care au fost despăgubiţi. Primăria Râmnicu Vâlcea a preluat terenul, pe care se va construi viitorul Seminar Teologic „Sfântul Nicolae”. Conacul Olănescu se află azi într-o stare gravă de conservare. Pentru a fi salvat, are nevoie de o expertiză tehnică şi de lucrări urgente de consolidare.