Când vânturam asemenea gânduri minate de un pesimism mioritic, din când în când făcând şi haz de necaz, ne trezim brusc şi cu emoţie în faţa unei revelaţii de care habar n-aveam: undeva în America, dar nu în cea de Nord, ci în cea de Sud - zisă America Latină - tineri cineaşti, ca şi noi, dar dominaţi de un alt imperialism, încearcă să se exprime artistic, căutând a demonstra că filmul este o artă a contemporaneităţii şi că stă ţeapănă în avangarda luptei pentru emanciparea morală şi socială a individului şi a societăţii.

Nu ştiu prin ce miracol, nu ştiu cine a avut inspiraţia fericită şi cum de a reuşit să aducă de peste mări şi ţări filme, zic îndrăzneţe, creaţii ale unor tineri cutezători care, pe alte meleaguri, înfruntând despotismul lor, demonstrându-ne într-un fel că ei reuşesc într-adevăr să fie exponenţi-apărători ai unei lumi - şi ea aflată în derivă.

Curg apele tulburi, din Argentina.

Orfeo negro, din Brazilia.

Rio Escondido - Maclovia - Fata mexicană şi nu neapărat Cântăreţul mexican cu Luis Mariano, filme semnate de mari creatori ca Emilio Fernandez (regie!) - Gabriel Figueroua (imagine!) şi interpreţi de geniu ca Maria Felix, Dolores del Rio, macho Pedro Armendariz au umplut sălile de cinema cu public românesc entuziast, dându-ne încredere că, în ciuda presiunilor socio-economice sau politice, poţi fi tu însuţi, că poţi să faci un cinematograf naţional - făcând şcoală, precum este europeanul neorealism italian şi precum se dovedeşte a fi filmul latino-american!…

…Iată de ce m-am simţit, într-un fel, dator să provoc un Simpozion internaţional sub titulatura „Personalitatea şi personalităţile filmului latino-american”, considerând necesară o mai bună cunoaştere şi comunicare internaţională, în cazul nostru - cei care am privit şi iubit filmul sud-american să nu-l uite, iar tinerii să fie îndemnaţi a-l vedea şi iubi la rândul lor.