Clipa

Nicolae Iorga, călător prin ţinutul Vâlcii (II)

Autor: Dr. Florin Epure • Rubrica: Timbru Vâlcean • Ian 2011  Printează acest articol

Drd. Florin Epure

La 1 iulie 1920, după realizarea României Mari, Nicolae Iorga prezidează, la Râmnicu Vâlcea, primul Congres al Ligii culturale, iar în anul 1932 marele savant vine la schitul Flămânda din Galicea pentru a vizita mormântul lui Teodosie Rudeanu, singurul istoriograf care a scris cu exactitate despre Mihai Viteazul şi faptele sale măreţe, lăsând posterităţii informaţii însemnate, neconsemnate de alte izvoare istorice. Revărsarea râului Topolog îi opreşte călătoria. Poposeşte în satul Cremenari. Impresionat de priveliştea locului scrie „Tomurile din Cremenari“. Sat de moşneni vechi, cu istorie bogată, despre care istoricul Nicolae Iorga vorbea în cuvinte deosebite (trei biserici de sat muntene: Pietroşiţa, Calvini şi Cremenari).

Documente aflate la Arhivele Naţionale Vâlcea descriu vizita lui Iorga la Mănăstirea Cozia, în anul 1938, cu ocazia amenajării cavoului de marmură al domnitorului Mircea cel Bătrân. Deoarece mormântul fusese profanat şi devastat în vremea zaverei lui Tudor şi în prima conflagraţie mondială, abia în 1936 a fost făcută o altă piatră pentru mormântul voievodului. Pisania alcătuită de Nicolae Iorga avea un conţinut mult mai bogat decât cel care există astăzi, în care se regăsea întreaga titulatură a domnului muntean.. Această piatră a iscat discuţii cu privire la dimensiunea ei şi la conţinutul inscripţiei. După numai doi ani a fost schimbată. Din iniţiativa Comisiei Monumentelor Istorice, la 15 mai 1938, pe mormântul marelui voievod Mircea s-a aşezat actuala piatră funerară, adusă din Bulgaria. Inscripţia este: „Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea, Domnul Ţării Româneşti, adormit în anul 1418“.

O telegramă înregistrată la Prefectura Vâlcea şi nota Şefului Poliţiei Vâlcea, aflate în fondul arhivistic Dosarele Prefecturii Vâlcea, din acel an, amintesc despre ceremonia de reînhumare a osemintelor lui Mircea cel Bâtrân şi ale Teodorei, mama voievodului Mihai Viteazul, în ziua de 15 mai 1938, când au luat cuvântul Nicoale Iorga, Preşedintele Comisiunii Monumentelor Istorice şi părintele N. Popescu, subsecretar de Stat al Ministerului Cultelor şi Artelor. Evenimentul s-a desfăşurat conform următorului program: „Sâmbătă 14 mai, orele 24,00, plecare din Gara de Nord - Bucureşti; Duminică, 15 mai, 9,30 sosirea în Gara Jiblea; La orele 10,00, sosirea la Cozia; 10,00 - 11,00 Parastas; 11,00 - 12,00 - Cuvântarea d-lui profesor N. Iorga şi a părintelui N. Popescu; 12,00 - 13,00 Praznic la Mânăstirea Cozia; 13,00 - 15,00 - Serbare câmpenească ocazională, recitări de poezii ca: «Umbra lui Mircea. La Cozia», «Fragment din Scrisoarea a III-a» de Eminescu, concurs de costume şi jocuri organizat de Prefectura Judeţului Vâlcea. Corul Şcoalei de misionare «Regina Maria» din Vălenii de Munte; 15,00 - 19,00 Vizitarea împrejurimilor; 19,40 - Plecarea din Gara Jiblea la Bucureşti“. Din rapoartele despre distanţele parcurse de către unul dintre posesorii autoturismelor închriate, aflăm că s-a aflat, la Mănăstirea Cozia, cu această ocazie, şi Marele Voievod Mihai de Alba Iulia, iar Nicolae Iorga a preferat să dea o fugă şi la Mănăstirea Hurezi, întorcându-se pe la Mănăstirea Dintr-un Lemn, prin Gara Govora.

Mănăstirea Cozia văzută de pe celălalt mal al Oltului

„Opera lui Iorga este un univers” declara, în urmă cu câteva săptămâni, istoricul şi criticul literar Valeriu Râpeanu, prezent la Râmnicu Vâlcea, cu ocazia comemorării a 70 de ani de la asasinarea de către legionari a marelui savant şi om politic. „Iorga a căutat să cunoască, mai întâi, civilizaţia occidentală. Se întoarce în ţară, spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi din 1903 începe o călătorie prin toate ţinuturile locuite de români care apar în reviste şi apoi în cărţi cu titlul generic: Neamul Românesc“, a mai spus exegetul operei lui Iorga.

Cu această ocazie a fost lansată prima ediţie critică, cu note şi comentarii, a volumului Nicolae Iorga, „Oameni cari au fost”, pentru care, Valeriu Râpeanu şi Sanda Râpeanu au primit, în acest an, Marele Premiu al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani”.

Cum comentati?