Ziua naţională este un simbol de însemnătate primordială, pe care-l respectă şi-l sărbătoresc toţi fiii unei naţiuni şi în jurul căruia se adună cei care consideră că-i reprezintă. Ea este un îndemn la respect şi cinstire, dar şi de manifestare a bucuriei. În fiecare an, ziua naţională este sărbătorită, ea fiind şi un îndemn la rememorare, dar şi la un mers înainte al naţiunii în strânsa conlucrare a membrilor ei, căci în acea zi sentimentul dominant este cel al solidarităţii în jurul unor idealuri şi obiective comune ale tuturor. În acea zi, adversităţile se lasă deoparte, disensiunile politice nu-şi au rostul, bucuria trebuie să stăpânească inimile tuturor.
În statele monarhice, ziua naţională este legată de persoana monarhului, îndeobşte de ziua sa de naştere, ori de cea a suirii pe tron, dar sunt şi cazuri când ea reprezintă o zi legată de persoana unui înaintaş la domnie. În republici şi chiar şi în monarhii constituţionale, ziua naţională are o semnificaţie generală şi reprezintă data unui moment de însemnătate primordială pentru poporul şi statul respectiv. Pentru Statele Unite, ziua naţională este cea a proclamării independenţei – 4 iulie 1776 –, iar pentru Franţa cea a căderii Bastiliei, simbol al absolutismului monarhic, la 14 iulie 1789. Oricare stat modern are o zi naţională, pe care cetăţenii săi o respectă şi o sărbătoresc în fiecare an.
Zilele naţionale ale României moderne s-au succedat în cursul frământatului proces al constituirii, desăvârşirii şi consolidării ei. După Unirea cea mică, din 1859, a fost sărbătorită ziua de 24 ianuarie, în timpul monarhiei pe primul plan a trecut ziua de 10 mai, având o dublă semnificaţie, cea legată de dinastie – depunerea jurământului de către domnitorul Carol I în 1866 şi proclamarea regatului în 1881 – şi cea legată de schimbarea statului ţării, raportându-se la 10 mai 1877, proclamarea independenţei cu o zi mai înainte de către Parlament. După abdicarea impusă regelui Mihai, ziua naţională a devenit 23 august, zi căreia avea să-i ia locul, prin Constituţia din 1991, ziua de 1 decembrie, considerată a fi momentul strângerii în 1918 a întregii naţiuni în unice hotare.
Schimbarea în atâtea rânduri a zilei naţionale n-a fost benefică. Dimpotrivă, în timp ce zilele de 4 iulie şi 14 iulie se sărbătoresc de peste două secole şi sunt unanim respectate de americani şi francezi, oferind şi prilejuri de bucurie, nu acelaşi lucru se poate, din păcate, susţine despre ziua noastră naţională. Trebuie să învăţăm s-o respectăm şi să ne bucurăm de ea în fiecare an! A vorbi despre o nouă schimbare a acestei zile sau a imnului naţional nu este nici firesc şi nici favorabil bunului mers al ţării. Dimpotrivă, trebuie să învăţăm să ne sărbătorim ziua naţională, s-o respectăm şi s-o iubim, să ne bucurăm de ea şi mai ales să avem grijă ca generaţiile următoare să crească în stima şi preţuirea ei, ziua de 1 decembrie 1918 reprezentând un moment unic al dezvoltării naţionale a României.