Clipa

O reuşită: Simpozionul internaţional Cartea. România. Europa.

Autor: Dr. Simona Galațchi • Rubrica: Eveniment • Oct 2010  Printează acest articol

Simpozionul internaţional Cartea. România. Europa, desfăşurat în perioada 20-23 septembrie 2010, a fost dedicat domnitorului-savant Dimitrie Cantemir. Din capul locului, se poate afirma că manifestarea a fost o reuşită în peisajul cultural-ştiinţific bucureştean al anului 2010, iar cuvintele domnului academician Răzvan Theodorescu sintetizează cât se poate de bine acest lucru: „Simpozionul dedicat cărţii, organizat prin strădania Dr. Florin Rotaru, ca şi manifestările care au avut loc în prelungirea sa, de orientalistică, au reprezentat, probabil, cel mai important eveniment ştiinţific organizat în această toamnă în România. Savanţi de prestigiu, comunicări de înaltă valoare, o atmosferă colocvială şi cu adevărat europeană au caracterizat această manifestare ştiinţifică din a doua parte a lunii septembrie. Faptul că Biblioteca Metropolitană devine tot mai mult un centru al reflecţiei culturale este de bun augur şi face cinste celor care o conduc”.

Prin strădaniile directorului Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, un lăcaş de cultură modern, conectat direct la pulsul secolului al XXI-lea, are loc în fiecare an, în Capitală, un simpozion internaţional dedicat Cărţii, studiului culturilor orientale şi istoriei în general. Deşi titulatura poate părea, cumva, restrictivă la prima vedere, deschiderea acestei generoase manifestări este foarte mare, la ea participând specialişti în ştiinţele cărţii şi ale informaţiei, istorie, precum şi orientalişti din întreaga lume.

Prin tradiţie deja - manifestarea s-a aflat anul acesta la cea de a treia ediţie -, într-un moment în care Bucureştiul începe să capete culorile toamnei, Simpozionul şi-a deschis, cu generozitate, porţile.

Anul acesta, ceremonia a marcat începutul manifestării a avut loc în Aula Magna a Universităţii din Bucureşti, de la Facultatea de Drept, în Bulevardul Kogălniceanu. În faţa unei săli arhipline, în care nu a trecut neobservat scriitorul Dinu Săraru, au luat loc la masa de onoare Prof. Univ. Dr. Adrian Năstase, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, ambasadorul Franţei în ţara noastră, Excelenţa Sa Henri Paul, preşedintele Academiei Române, Acad. Ionel Haiduc, Acad. Răzvan Theodorescu, secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Prof. Univ. Dr. Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii din Bucureşti, domnul David Bongard, şeful Antenei regionale pentru ţările din Europa Centrală şi Orientală a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei şi, desigur, gazda, Dr. Florin Rotaru, directorul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti.

Simpozionul internaţional  Cartea. România. Europa.

După cuvântările de deschidere, vorbitorii recunoscând unanim, o dată în plus, valoarea unui eveniment deja consacrat, a venit rândul coordonatorilor de secţiuni, nu mai puţin de şase la număr: Prof. Univ. Dr. Frederic Barbier, Prof. Univ. Dr. Rejean Savard, Prof. Univ. Dr. Jan Houben, Prof. Univ. Dr. Rodica Pop, Prof. Univ. Dr. Nicolae Şerban Tanaşoca şi Prof. Univ. Dr. Olivier Picard. Au urmat apoi cinci comunicări în plen: cea a marelui profesor Sir Michael Witzel, urmat de Dr. John Nandriş, Prof. Univ. Dr. Jaques Legrand, Prof. Univ. Dr. Martin Hauser şi academicianul Andrei Eşanu, din Republica Moldova.

Seara deschiderii a fost încununată în frumoasa sală Tinerimea Română, de la Podul Izvor, de concertul extraordinar al Cvartetului „Rimsky-Korsakov”, adus special pentru această ocazie de la Sankt Petersburg.

Lucrările pe secţiuni au avut loc în sălile Hotelului Intercontinental şi s-au dovedit de înaltă ţinută. Prezentările au fost valoroase, însă prezenţa cercetătorilor români ar fi putut fi mult mai consistentă. În ceea ce o priveşte, Biblioteca Metropolitană, organizatoare a manifestării, având în structura ei un serviciu dedicat studiilor orientale în care activează un număr mic de cercetători, a fost prezentă totuşi cu nu mai puţin de opt lucrări.

Dar să-l lăsăm, însă, pe directorul Bibliotecii, Dr. Florin Rotaru, să ne vorbească despre împlinirile Simpozionului, despre aspiraţiile legitime ale domniei sale privind instituţia pe care o conduce, ca şi despre mâhnirile care-l încearcă.

„Simpozionul în sine are o deschidere foarte mare, pe care unii au caracterizat-o ca fiind chiar heteroclită. Domnul academician Dan Berindei are această impresie şi aşa şi este la prima vedere. Repet, la prima vedere. În cercetarea ştiinţifică, în general, temele pot fi complementare. În cazul acesta, istoria cărţii este în aceeaşi familie cu biblioteconomia şi ştiinţele informaţiei. Secţiunea dedicată studiilor orientale are legătură cu regiunea noastră şi cu regiunea balcanică în general, pentru că ne aflăm la o intersecţie între Orient şi Occident, unde se manifestă influenţe din ambele direcţii. Toată această adevărată ţesătură culturală, atunci când o aprofundezi, poate fi foarte uşor sesizată. Şi ea este demonstrată, atestată, de participarea extraordinară la Simpozion. Anul acesta au fost 186 de participanţi din întreaga lume, de pe toate continentele, cu excepţia Australiei: din cele două Americi, din Europa, din Asia, din Africa. De-acum, Simpozionul creşte de la sine şi sunt convins că el devine tot mai mult un reper în circuitul conferinţelor de acest gen din lume.

Ce îşi propune?… Desigur, sunt mai multe direcţii. Una dintre ele urmăreşte chiar definirea viitorului instituţiei noastre, a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti. Şi aceasta, pentru că noi credem că, într-un viitor destul de apropiat, poate două decenii, Biblioteca se va transforma profund şi va fi altceva faţă de ceea ce este ea astăzi. Va fi, în primul rând, o instituţie de cercetare ştiinţifică şi de documentare, o instituţie cu o personalitate extrem de puternică şi, fără îndoială, o instituţie aflată în relaţie cu celelalte instituţii din domeniul culturii şi educaţiei, care, şi ele însele se vor transforma, la rândul lor. Sunt convins că învăţământul universitar se va transforma, că învăţământul primar şi liceal se vor transforma şi ele foarte mult. Cred, astfel, că un rol esenţial îl va juca învăţământul la distanţă. Iar în cazul acesta, Biblioteca va juca un rol formidabil, pentru că pe site-ul ei vor fi postate toate cursurile profesorilor, care vor putea fi astfel audiate acasă, în linişte, împreună cu întreaga bibliografie obligatorie, cu bibliografia suplimentară şi cu plus-valoarea care va fi adăugată fiecărei informaţii. Pentru că, deja de pe-acum, se simte nevoia adăugării unei plus-valori informaţiei pe care o publici. Un text neînsoţit de imagine, acolo unde, evident, este posibil, şi de sunet, este deja unul care nu mai are căutare la tinerii zilelor noastre. Aşa cum am spus, în următoarele două decenii, cred că un astfel de text va fi abandonat, aşa cum majoritatea zdrobitoare a tinerilor abandonează acum întreaga informaţie aflată pe suport de hârtie. Fiecare generaţie se naşte cu propriile ei deprinderi. Este evident că noi, cei care am trăit altceva, regretăm şi este la fel de evident că cei care vin după noi nu vor înţelege. Toate habitudinile noastre, toate bucuriile noastre manifestate atunci când ne întâlnim cu o carte pe suport de hârtie vor fi de neînţeles pentru ei, vor fi probabil catalogate drept manifestări ridicole, puerile… Asta este viaţa! Nici noi, cei care am beneficiat de civilizaţia tiparului, nu o să înţelegem niciodată cum scriau şi citeau oamenii pe papirus, de exemplu. Aceste transformări sunt permanente.

Simpozionul are patru secţiuni. Prima secţiune, dedicată istoriei tiparului, a fost coordonată de profesorul Frederic Barbier, directorul Institutului de Istoria Cărţii din cadrul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice, din Franţa. A doua secţiune a fost dedicată ştiinţei informaţiei şi biblioteconomiei şi a fost coordonată de Rejean Savard, şeful Catedrei de Biblioteconomie de la Universitatea din Montreal, Canada, şi de doamna Chantal Stănescu, directoare adjunctă a Bibliotecii Regiunii Bruxelles, din Belgia. Secţiunea a treia a beneficiat de implicarea mai multor personalităţi, printre care şi colegi de-ai noştri români. Deci au fost domnul profesor Jan Houben, şeful Secţiei de Sanscrită de la École Pratique des Hautes Études, Sciences Historiques et Philologiques, din Paris, pentru Ştiinţe Altaice doamna Rodica Pop, colega noastră din cadrul Bibliotecii, şi domnul Jacques Legrand, preşedintele INALCO [Institut national des langues et civilisations orientales]. La secţiunea a patra am avut de asemenea un român, pe domnul Nicolae Şerban Tanaşoca, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene, dar şi personalităţi din străinătate care au coordonat, cum ar fi Olivier Picard şi John Nandriş.

Acest Simpozion este unic în toată istoria modernă a României, iar în acest sens se poate cerceta presa din trecut; nu a reuşit nici Nicolae Iorga să facă aşa ceva, printr-o instituţie proprie românească. În domeniul sanscritei, de exemplu, au fost în ţară două mari personalităţi: Michael Witzel, care a primit la Londra titlul de Sir pentru merite culturale şi ştiinţifice, şi Asko Parpola, din Finlanda, două personalităţi atât de mari, încât o serie de participanţi la Şcoala de Vară organizată de noi înaintea Simpozionului, pentru prima oară în România, având ca temă codicologia sanscrită - cu patru profesori din India şi doisprezece cursanţi, cercetători ştiinţifici, din Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Germania şi Italia, dar nimeni din România -, şi-au exprimat dorinţa de a le audia prezentările din cadrul Simpozionului.

Din păcate, participarea românească cu lucrări în cadrul Simpozionului nu a reprezentat nici cinci la sută. O participare execrabilă cantitativ, în condiţiile în care a fost pus la dispoziţie totul, gratuit. În ceea ce priveşte calitatea acestora, nu îndrăznesc să mă pronunţ încă, pentru că au fost prezente atâtea nume mari. În general, nu îmi place să fac caracterizări şi prefer să las documentul să vorbească. Iar pe acesta îl veţi vedea anul viitor, când se va publica volumul”.

Moderator în secţiunea a patra, dedicată lui Dimitre Cantemir, domnul Prof. Univ. Dr. Nicolae Şerban Tanaşoca, în calitatea domniei sale de director al Institutului de Studii Sud-Est Europene a ţinut să sublinieze, pe lângă buna organizare, prestigiul de care se bucură Simpozionul, precum şi dorinţa ca acesta să continue, devenind deja aproape o tradiţie, şi relaţia de colaborare dintre instituţia pe care o conduce şi Biblioteca Metropolitană: „Aşa cum s-a întâmplat şi în trecut, Institutul de Studii Sud-Est Europene a fost bucuros să sprijine această manifestare, nu în măsura în care s-ar fi cuvenit totuşi, adică cu o participare mai mare, în cadrul parteneriatului pe care l-am convenit cu domnul director Rotaru, după ce eu am fost numit director la Institut. Sper că acest parteneriat va continua şi va produce roade bogate. Primele au fost cele trei cărţi publicate de Biblioteca Metropolitană în cooperare cu Institutul nostru, urmează digitizarea întregii colecţii a «Revistei de Studii Sud-Est Europene», revista care a apărut neîntrerupt de la primul ei număr, din 1963, până azi, şi, de asemenea, a treia realizare, al treilea rod al colaborării noastre, este digitizarea şi punerea on-line a Catalogului Bibliotecii Institutului nostru, cea mai bine dotată cu lucrări privind sud-estul european din România”.

Fără îndoială că Simpozionul trebuie să continue, pentru că el reprezintă în momentul de faţă o excelentă ocazie pentru relansarea în România a studiilor orientale, prin reunirea unui număr atât de mare de nume de prestigiu din întreaga lume. Prof. Dr. Barbara Kellner-Heinkele, moderatoare a Secţiunii a III-a, dedicată generic studiilor euro şi afro-asiatice, este cea care sugerează acest lucru: „Mai întâi, aş dori să îmi exprim mulţumirea că atât de mulţi cercetători din atât de multe ţări au fost invitaţi aici, în Bucureşti, pentru a treia oară. Bucureştiul devine astfel un loc în care oamenii de ştiinţă se reunesc pentru a sta de vorbă. Este un eveniment foarte pozitiv. A fost invitat un grup de orientalişti, autorităţi internaţionale în domeniu, pentru a-şi pune în discuţie cercetările într-un context mai larg. Nu pot spune că au fost reprezentate toate disciplinele, însă au fost mongolişti, turcologi, sinologi şi, într-o secţiune separată, indologi. Mai puţin reprezentaţi cred că au fost arabiştii şi studiile islamice.

Noi ştim că Bucureştiul a fost un centru al studiilor orientale, încă dinainte de război, dar şi după război. Avem o serie de nume de mare faimă, care vin din România.

Ne bucurăm de condiţiile excelente care ni se oferă aici şi cel mai important este faptul că au fost aduşi cei mai buni oameni din domeniu.

Trebuie să menţionez că cele trei doamne care s-au ocupat de volumul Simpozionului de anul trecut, Julieta Rotaru, Rodica Pop şi Adina Berciu, au făcut o treabă admirabilă.

Sunt recunoscătoare pentru faptul că am fost invitată şi sunt bucuroasă că Bucureştiul a avut parte de o manifestare de asemenea amploare şi valoare”.

O mărturie a faptului că Simpozionul Cartea. România. Europa are, prin aportul substanţial pe care îl aduce la impunerea României în elita ştiinţifică mondială, o valoare deosebită şi o ţinută care impresionează o aduce şi Prof. Dr. Jacques Legrand, la rândul său moderator în Secţiunea a III-a, care a remarcat în modul cel mai pozitiv, din perspectiva unui om de ştiinţă european, conducător al uneia dintre cele mai prestigioase instituţii dedicate lingvisticii şi civilizaţiilor orientale din lume, calitatea tematicii din structura Simpozionului: „Am fost la Bucureşti şi anul trecut, şi acum doi ani, la acest Simpozion. De fiecare dată, a fost o foarte bună ocazie, pentru mulţi cercetători, de a se cunoaşte reciproc şi a schimba idei.

Impresia mea generală este foarte bună şi acest lucru se datorează ambianţei generale a întâlnirilor, foarte semnificative ca nivel intelectual, uman şi chiar politic.

Organizatorii trebuie felicitaţi. Organizarea a fost mai presus de orice aşteptări. Am fost cu toţii împreună, am putut prezenta idei într-o atmosferă relaxată”.

Pe lângă secţiunile de lucru, Simpozionul a mai oferit, în foaierul Hotelului Intercontinental, o expoziţie de instrumente de scris mongole, cu obiecte provenind dintr-o colecţie particulară. De asemenea, participanţii s-au putut bucura de o foarte instructivă vizită la Muzeul Ţăranului Român şi de o plimbare prin Palatul Parlamentului. O cină festivă a încheiat, cu mâncare bună şi vinuri româneşti de calitate, un eveniment care de-acum este aşteptat în fiecare an.

Savanţi de marcă, precum şi cercetători de prestigiu sau care doresc şi merită să se afirme cu lucrări de valoare, prezentate într-un mediu concurenţial, cu nimic mai prejos de marile evenimente similare din lume, aşteaptă invitaţiile pentru anul 2011.

Au consemnat
Simona Galaţchi
Victor Godeanu

Cum comentati?