„Ardealul”, miercuri, 14 noiembrie 1945, an V, nr. 451, p. 1: N. Carandino, Branişte şi „Jurnalul” său, articol omagial la aniversarea unui an de apariţie a „Jurnalului de dimineaţă”

„În ziua de 12 noiembrie (1945) d. Tudor Teodorescu-Branişte a convocat la redacţia «Jurnalului de dimineaţă» confraţi şi prieteni pentru a sărbători un an de apariţie zilnică a cotidianului pe care îl conduce.

Au răspuns la chemarea tânărului, mereu tânărului, dar încercatului gazetar toate penele câte în trecut au apărat democraţia şi câteva dintre cele care astăzi nu îi iau numele în deşert.

În jurul frăţiei paharelor cu vin s-a încheiat spontan un fel de uniune naţională a forţelor democratice. S-a vorbit deschis, s-a vorbit amical, s-a vorbit fără menajamente – aşa cum se vorbeşte între democraţii obişnuiţi să suporte focul inteligenţei critice.

În ciuda aparenţelor, nu ne aflam pe teren neutru. Oaza de înţelegere şi de superioară ospitalitate a redacţiei «Jurnalului» presupunea o fermă atitudine. Directorul n-a fost niciodată în viaţa lui imparţial, în sensul pe care oportunismul îl dă cuvântului. El a luptat constant pentru ideile democratice, cu toate riscurile unei atitudini şi cu toată hotărârea unei credinţe. Dar, d. Tudor Teodorescu-Branişte n-a împins convingerea până la fanatism. Om de cultură, a ştiut să accepte părerea adversarului, iar pentru a o birui n-a invocat alte argumente decât ale spiritului. A lăsat fascismului ruşinea de a recurge la forţă, pata istorică de a fi oprit nobilul exerciţiu polemic prin ordin al străzii sau al autorităţii.

În acest sens, d. Tudor Teodorescu-Branişte reprezintă cea mai frumoasă tradiţie a presei noastre democratice. Are cele mai mari titluri de jertfă – n-a fost ziarist care sub dictatură să fi fost mai consecvent, mai sălbatec, mai murdar calomniat – şi are eleganţa de a continua, cu o nuanţă de înşelător scepticism, o luptă la care nici un ziarist demn de acest nume n-a renunţat vreodată.

Pe ruinele, din atâtea puncte de vedere glorioase, ale vechiului Sărindar, d. Tudor Teodorecu-Branişte înalţă o nouă instituţie de presă. A pus la temelia ei respectul adevărului, cinstirea independenţei de cugetare, stima pentru valorile sufleteşti ale omului.

La prăznuirea unui an de apariţie, noi, ziariştii democraţi, de toate nuanţele, uniţi în apărarea sacrelor libertăţi, îi urăm un viitor cu mai multe triumfuri şi cu mai puţine încercări, un viitor care să aducă dar suprem al aşteptării şi al perseverenţei, biruinţa totală a ideilor democratice.”