Din uriaşa producţie editorială a anului 2008, extrag o carte ce merită menţiune specială. O carte cu un titlu prozaic, chiar birocratic am spune la primă vedere, dar cu un conţinut fabulos - ca text şi iconografie: „130 de ani de relaţii diplomatice româno-ruse. Album de documente”. Apărută sub egida ambasadei Federaţiei Ruse în România şi a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, la Editura Biblioteca Bucureştilor, dar alcătuită, în fond, de „lucrătorii din Departamentul de documentare istorică din cadrul MAE al Rusiei”, cum declară ambasadorul Rusiei în România, E.S. Aleksandr Ciurilin, în Cuvântul înainte al volumului. Iar noi adăugăm că această carte se datorează de fapt chiar ambasadorului Rusiei, căci ideea a fost a sa, iar documentele din arhiva MAE de la Moscova - care alcătuiesc cartea - devin publice ca urmare a demersurilor aceluiaşi distins diplomat (care a şi condus, o vreme, arhiva MAE a Rusiei).

Căci aceasta este cartea: un număr de 106 documente „atingătoare” de relaţiile româno-ruse, documente prezentate în facsimil şi care pot fi citite, de-acum înainte, de oricine. De pildă, raportul ministrului-rezident al Imperiului Rusiei la Bucureşti, D. Stuart, către ministrul său de la Sankt Petersburg, M.N. Ghirs, la 24 octombrie 1878. Diplomatul raportează despre modul în care a decurs prezentarea scrisorilor sale de acreditare domnitorului Carol şi despre întrevederea sa cu suveranul român, în şase pagini redactate în franceză (limba diplomatică a vremii). Documentul, deşi oficial, este, de fapt, un text memorialistic superb.

Istoricii au, însă, mult mai mult de comentat despre această carte-album. Pentru început, la semnificaţia ei, s-au referit, cu prilejul lansării cărţii (şi a unei expoziţii pe această temă, la Palatul Parlamentului), acad. Dan Berindei, Dmitri Stodin, însărcinat cu afaceri a.i. al Rusiei şi dr. Florin Rotaru, directorul Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti  (C.V.)