Cel mai vechi lăcaş de cult din zona oraşului Horezu este Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, situată pe cursul raului Rameşti, in satul Bălăneşti, nu departe de Mănăstirea Hurezi. Obiectiv aflat pe lista monumentelor istorice, biserica este ctitoria mitropolitului Ştefan, originar din această localitate valceană.

Mitropolitul Ştefan, care a fost „copist” in Mănăstirea Bistriţa, călugărit la Tismana, hirotonit ieromonah apoi ales egumen şi mitropolit al Ţării Romaneşti in două randuri (mai 1648 - iulie 1653; 1655-1668), este cel care ridică şi Schitul Grămeşti din satul Pietreni - Costeşti, o altă capodoperă arhitectonică de patrimoniu cultural naţional. Este probabil ca Ştefan să-şi fi pregătit la „bisericuţa olarilor” locul de odihnă veşnică. Pe mormantul lui, in Mitropolia din Targovişte, căreia tocmai ii dăduse un clopot, se inseamna cu mandrie, in romaneşte, că el a „fost păstor in Scaun ani 20″, trecandu-se astfel cu vederea ca nedreaptă şi necanonică păstoria trecătoare a lui Ignatie Sarbul.

Paul de Alep, care l-a insoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei in călătoria sa in Ţara Romanească, ne lasă o insemnare de valoare despre ctitoria lui Ştefan, pe care o vizitează la 9 iulie 1657: „[...] in drumul nostru am trecut printr-un sat numit Rameşti, locul de naştere a lui Ştefan, mitropolitul Ţării Romaneşti, care clădeşte aici o biserică de piatră”. Patriarhul Macarie şi fiul său au oficiat o liturghie in biserica de lemn, alături de ctitoria mitropolitul Ştefan. După vizita arhiereilor sirieni, foarte probabil in anul următor (1658), in primul an de domnie a lui Mihnea al III-lea, s-a făcut pictura şi a avut loc sfinţirea.

Moşnenii din Rameşti, rude ale fostului mitropolit Ştefan, inchină biserica din satul lor Mănăstirii Hurezi la 21 decembrie 1703. La această dată, moşia intrase in patrimoniul mănăstirii lui Brancoveanu. Probabil de atunci a rămas denumirea de Schitul Bălăneşti, ca metoh al Mănăstirii Hurezi. Dar in 1791, după cum se vede din lista moşiilor Hurezului, Rameşti nu mai este proprietatea acestei mănăstiri. Intre timp, cand anume nu se ştie, foarte probabil in timpul domniilor fanariote, biserica a fost părăsită şi lăsată ruinării, cand cresc mesteceni in ea, iar la anul 1859 i s-au făcut reparaţii capitale. Este repictată şi i se face tampla din zid de către boierii horezeni, cum se arată in pisania de deasupra uşilor impărăteşti de la altar. Biserica are un plan trilobat, cu abside poligonale şi cu turlă pătrată deasupra pronaosului, stil arhitectonic specific bisericilor oltene.

Din mobilierul iniţial se păstrează icoana de lemn a hramului datată la 1658 - 1659 cu textul „Vlădica Ştefan”, icoana de crucifix şi o evanghelie datată 1682, tipărită in zilele domnului Şerban Cantacuzino de mitropolitul Teodosie. In partea de jos a unei pagini a scris chiar voievodul: „Această sfantă Evanghelie le-a dat Măria Sa Şărban de pomană la sat la Rameşti să fie a bisericii părintelui Vlădicăi Ştefan”. Tot despre mitropolit aminteşte şi un pomelnic din anul 1865 : „Ştefan Arhiereu ctitor, care au zidit această sfantă biserică la anul 7006 [sic!], iar astăzi la anul 1865 să se pomenească acest arhiereu Ştefan”.

Deosebit de interesantă este catapeteasma bisericii, care prezintă influenţe baroce. La poalele crucifixului, intr-un medalion, este reprezentat mitropolitul Ştefan imbrăcat in veşmant de ceremonie, cu mitra pe cap, avand scris deasupra textul „Ştefan mitropolit”. In stanga lui se află domnitorul Mihnea al III-lea cu textul „Io Mihail Voivod”, amandoi ingenunchiaţi in poziţia de rugăciune cu privirile spre Maica Domnului cu Pruncul (Oranta). Ceea ce o deosebeşte de toate celelalte biserici din zonă este reprezentarea Morţii de pe peretele de sud, dinspre cimitir, şi nu intr-o manieră stilizată, incărcată de simboluri sau sugestii care de care mai interpretabile, ci umanizată pană in cele mai mici amănunte.

Prin grija preotului paroh Daniel Ivanof şi cu binecuvantarea Inalt Prea Sfinţitului Gherasim,  Arhiepiscopul Ramnicului, biserica a fost restaurată in anul 2002 şi crucea de piatră a fost adusă din cimitir, fixată pe un postament cu o placă de marmură, care aminteşte de preinnoire.

Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, ctitorie a cărturarului Ştefan, mitropolitul Ungrovlahiei, obiectiv de patrimoniu cultural naţional al judeţului Valcea, se inscrie printre aceste capodopere de  arhitectură ale perioadei de tranziţie de la epoca lui Matei Basarab la unicul stil romanesc, cel  brancovenesc.