La capătul unui deceniu de existenţă şi pe temelia unei experienţe pe care ne îngăduim să o considerăm de pionierat ambiţios: reactivarea cercetărilor gustiene multidisciplinare asupra civilizaţiei rurale şi promovarea unui model de dezvoltare comunitară durabilă în geografia rurală în acord cu exigenţele lumii de azi; stimularea şi dezvoltarea interesului cineaştilor pentru spiritualitatea ţărănească prin crearea primului Festival Internaţional Eco-Etno-Folk-film, desfăşurat într-un sat devenit, astfel, un reper mondial al genului şi, în sfârşit, iniţierea unui program, unicat european, de studiere a sănătăţii ţaranului şi de intervenţie în favoarea îmbunătăţirii acesteia prin crearea primelor cursuri de perfecţionare a medicilor de ţară, - Fundaţia „Nişte ţărani” îşi propune, începând cu anul 2010, un Proiect nu mai puţin temerar, pe care îl facem public acum prin Clipa - magazinul actualităţii culturale româneşti - care va fi şi mesagerul şi organizatorul noului nostru demers în favoarea promovării unei atitudini active, respectuoase şi responsabile naţional, privind cunoaşterea, apărarea şi exploatarea inspirată a unei mari tradiţii de civilizaţie, născută şi înflorită strălucit, începând din antichitate, în cuprinsul României zilelor noastre.

Ne propunem, astfel, să resuscităm interesul statului şi răspunderea statului pentru patrimoniul care a întemeiat, de-a lungul vremii, atât de bogatul univers spiritual românesc, identitatea naţională şi de spirit românească, expresie a contribuţiei noastre identitare, repet intenţionat, la concertul armonios presupus de civilizaţia şi cultura actuale care se impun autoritar şi prin refuzul tăvălugului globalizării cu orice preţ.

Dorim să solidarizăm, cu sprijinul unui dialog naţional democratic, energiile spirituale româneşti de azi în favoarea dezbaterii angajate şi preîntâmpinării procesului de deriziune care pândeşte, prin ignorare şi indiferenţă, patrimoniul cultural identitar şi să consacrăm debutul iniţiativei noastre unor intervenţi publicistice în Clipa şi unor sesiuni de comunicări pornind de la realitatea actuală a siturilor de la Histria, Sarmizegetusa şi Roşia Montană.

Ca să mă fac, poate, mai bine înţeles, am să închei însemnarea de azi evocând, numai, Proiectul Festivalului Internaţional de Teatru Antic - ignorat şi el - pus la cale în timpul direcţiei mele la Naţional - în spaţiul cuceritor, tulburător, unic în această partea Europei, al Cetăţii Histria, unde stau mărturie şi vestigiile splendidului Amfiteatru şi unde cercetările unui mare şi împătimit arheolog academician îşi aşteaptă meritata recunoştiinţă, nefericit de rară azi.