Clipa

Pledoarie pentru o sociologie a drepturilor omului

Autor: Prof. univ. dr. Valentina Pricopie • Rubrica: Cronică europeană • Ian 2018  Printează acest articol

Istoria interacțiunii dintre sociologie și drepturile omului este la fel de lungă precum istoria sociologiei, din prisma relației încordate dintre științele sociale și morală, în general, și a anti-relației dintre perspectiva holistă și individualismul metodologic, în particular, dacă avem în vedere principiul fundamental al sociologiei, acela de obiectivare prin intermediul studiilor empirice. În același timp, sociologia și-a fixat drept unitate de analiză societatea – pe care, prin tradiție, a analizat-o la nivelul statelor națiune – de unde și dificultățile teoretico-metodologice în interiorul acestei științe de a explora drepturile omului, dat fiind caracterul lor global.

În acest context, secolul al XX-lea a fost marcat de o anume formă de „confiscare”, tot în virtutea tradiției, a cercetării asupra drepturilor omului de către filosofie și științele juridice (Morgan și Turner, 2009), perspective pentru care există, desigur, argumente societale și științifice reale; înainte de toate, cel mai folosit argument – atât printre filosofi, cât și printre juriști – este acela că pentru fapte de încălcare a idealurilor nu există vreun nomenclator de pedepse, în timp ce transpunerea juridică a drepturilor omului a asigurat și asigură în continuare apărarea și prezervarea acestora (Robertson, 1997). În al doilea rând, tot privind obiectul de studiu al sociologiei, drepturile omului, chiar dacă au un caracter global și pot fi privite ca un proiect „utopic” (un ideal spre care tinde umanitatea), devin realitate în momentul în care sunt transpuse în legi la nivel național. Astfel, modul în care se realizează această transpunere/ implementare este conditionat social/ cultural, de unde și nevoia pentru o abordare sociologică (Stevenson, 2014). În fine, legat de reflexivitate, specifică tot sociologiei, întelegerea drepturilor omului și a informațiilor/ subiectelor de dezbatere din sfera publică se influentează reciproc (Frezzo, 2015).

Din aceste considerente care au „blocat” reflexiv îndelung integrarea drepturilor omului ca obiect de studiu al sociologiei, cele mai numeroase preocupări contemporane în materie au fost conduse în perspectivă interdisciplinară în științele sociale și umaniste, dar și separat în psihosociologie, științe politice, relații internaționale și antropologie. Preocupările specifice în sociologia drepturilor omului sunt mult mai recente și se evidențiază de-abia în secolul al XXI-lea, printr-o încercare structurată de a fundamenta un demers teoretico-metodologic argumentat și relevant care își propune să răspundă la provocările sociale și societale ale globalizării.

Cât privește marile direcții actuale de cercetare în sociologia emergentă a drepturilor omului, M. Frezzo (2015) schematizează o agendă științifică punctând principalele orientări necesare pentru fundamentarea disciplinei: 1/ Drepturile omului, Pacea și Dezvoltarea; 2/ Științele sociale și Valorile umane; 3/ Regândirea dezvoltării; 4/ Guvernanța globală; 5/ Condițiile drepturilor, Solicitările (legitime) ale drepturilor și Efectele drepturilor. Delimitarea principalelor direcții științifice de cercetare pentru fundamentarea unei sociologii a drepturilor omului se constituie, pentru Frezzo, într-un argument teoretico-metodologic de a „reconcilia” rigoare științifică și valorile umaniste, care au făcut de-a lungul secolelor obiectul unei imposibilități de a depăși limitele cunoscute ale cunoașterii.

Reconsiderarea sociologiei problemelor sociale (precum sărăcia, inegalitatea economică, excluziunea culturală sau degradarea mediului, Frezzo, 2015), corelate drepturilor omului și valorilor umaniste într-un cadru teoretico-metodologic valid care se revendică din sociologie, impune regândirea sistemelor de inter-relații care le definesc și care le pot explicita, astfel încât să permită și emanații în materie de cercetare-acțiune, prin aceea că pot evidenția soluții și remedii pentru problemele sociale contemporane.

Bibliografie selectivă:

Frezzo, M. (2015). The Sociology of Human Rights. An Introduction. Malden: Polity Press.

Morgan, R. și Turner, R. S. (2009). Interpreting Human Rights. Social science perspectives. Londra și New York: Routledge, Taylor and Francis Group.

Robertson, D., (1997). A Dictionary of Human Rights, Londra: Europa Publications Limited.

Stevenson, N. (2014). Human(e) rights and the cosmopolitan imagination: Questions of human dignity and cultural identity. „Cultural Sociology”, 8(2), 180 – 196.

Cum comentati?