Clipa

Studiu de imagine – Iosif Conta … sinteză în contextul culturii naționale și internaționale din secolul XX

Autor: Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu • Rubrica: Cronici, Muzică • Ian 2018  Printează acest articol

Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu

Vă invit să aruncăm, împreună, o privire pentru a scruta orizontul unei noi renașteri, al reumanizării umanității, timp de un secol, prin revelarea propriei sale esențe. Experiența secolelor trecute ne arată că marile sentimente omenești se nasc în suferință, că, în pofida opresiunilor prelungite, artiștii adevărați au continuat și continuă să producă valori cu adevărat inestimabile. Un asemenea artist a fost și este dirijorul Iosif Conta, la care mi-am propus să mă refer în această, mai curând, schiță de portret. Iosif Conta este, în primul rând, un model.

Avem obligația să evaluăm, cu bun simț, activitatea tuturor marilor noștri muzicieni pentru a-i plasa pe orbita posterității și a le conferi strălucirea pe care o merită. Un popor care nu-și prețuiește valorile, adică acele repere esențiale ale demersului său existențial despre care vorbeam, riscă să-și piardă identitatea, să-și ruineze structurile de existență ale ființei sale etnice și naționale.

Interesat de personalitatea artistului s-a dovedit muzicologul și lexicograful Viorel Cosma, autorul fișei de personalitate din Lexiconul interpreților din România (ed. Galaxia, 1996), părtaș al aceleiași generații, având în menirea sa, preocupările criticului de muzică:

„Când s-a produs schimbarea generațiilor de dirijori români de la mijlocul secolului XX, printre cei mai iscusiți șefi de orchestră care aveau să se impună în peisajul muzicii românești și universale s-a numărat – indiscutabil – Iosif Conta, muzicianul care a asigurat formației simfonice a Radiodifuziunii Române continuitate, respect și prestigiu internațional. Se poate afirma, fără greș, faptul că perioada anilor 1954-1997 (cât timp s-a aflat la pupitrul acestui ansamblu) rămâne Epoca Iosif Conta, așa cum toți marii șefi de orchestră permanenți și-au gravat numele lor în biografia formațiilor.

Iosif Conta a fost un autentic ferment și catalizator al valorilor Orchestrei Naționale Radio timp de aproape o jumătate de secol, inițiativele sale, sutele de prime audiții și înregistrări, cele peste 180 de turnee în străinătate, zecile de talente tinere pe care le-a promovat cu o dragoste sinceră de a crește două generații de aur, dar mai ales pasiunea și migala pe care le-a depus pentru continua închegare a unui instrument simfonic de prestigiu național – printre adevărații ctitori de formații.

Preluând Orchestra de Studio Radio fondată în 1928, la un deceniu după înfăptuirea Marii Uniri, Iosif Conta a reușit treptat, să creeze o Orchestră Simfonică mare, de concerte publice. Înțelegând de timpuriu că secretul afirmării unei orchestre ce aspiră la rangul național constă în primele audiții românești, Iosif Conta a reușit să atragă pe cei mai reprezentativi maeștrii ai școlii de compoziție, capabili să-i ofere partituri de valoare. Desigur că la loc de frunte a așezat creația lui George Enescu, pe care a promovat-o atât în concertele de serie, cât mai ales în turneele peste hotare și în Festivalul internațional George Enescu. Cu experiența câștigată în fața marilor partituri contemporane românești, Iosif Conta a trecut și la abordarea curajoasă, fără granițe între epoci, stiluri și școli muzicale, a repertoriului universal.

Iosif Conta (1924-2006). Sursa foto:  Muzeul Național George Enescu

Timp de 35 de ani (1960-1995), Orchestra Națională Radio a fost mesagerul artei interpretative românești peste hotare, Iosif Conta fiind dirijorul român din a doua jumătate a secolului XX care a întreprins cele mai numeroase turnee. Dacă Bulgaria (1960-1994) și Italia (1972-1992) au reprezentat meleagurile pe care le-a traversat în peste 10 turnee pe fiecare țară, dirijorul radiofonist (cum l-au poreclit colegii compozitori) a apărut pe afișele din URSS (1962, 1976), Ungaria (1964, 1973), Cehoslovacia (1968-1973), Germania (1968, 1971, 1976, 1992), Lituania (1985), Croația (1992), Austria (1992), Elveția (1993), Spania (1993, 1994), Franța (1993) etc.

Maestrul a strălucit prin temperamentul său meridional, prin nervul permanent împrumutat interpretării, prin dăruirea artistică fără rezerve, prin respectul total față de partiturile tălmăcite cu o rigoare exemplară. Meșter recunoscut al edificiilor muzicale monumentale, Iosif Conta s-a dovedit un sculptor al blocurilor sonore ample. El s-a străduit și a reușit să împrumute versiunilor sale o linie echilibrată, un control al intonației aproape de perfecțiune, o limpezime de cristal a sonorităților de partide, o strictețe absolută a tempo-urilor înscrise de creatori pe partitură, într-un cuvânt o tălmăcire de referință, deținând cele mai numeroase înregistrări radiofonice dintre dirijorii români, discografia sa fiind impresionantă, greu de egalat și depășit în epoca noastră.

Când vor intra în istorie toate piesele înregistrate de Orchestra Națională a Radiodifuziunii Române, vom avea o imagine completă a procesului de maturizare a acestei formații reprezentative pentru instituțiile muzicale românești. Căci sub bagheta lui Iosif Conta, Orchestra din 1954 a parcurs un drum artistic relevant pentru arta interpretativă națională, astăzi Orchestra Națională Radio înscriindu-se între primele 3 ansambluri simfonice din țară. Este meritul lui Iosif Conta de a fi clădit, asemeni lui George Georgescu la Filarmonica „George Enescu” în prima jumătate a secolului XX, o formație autohtonă stabilă, de statură internațională. Dacă dispunem în prezent de două orchestre de real prestigiu universal, unanim reflectat de presa străină cu ocazia turneelor peste hotare, poate că a sosit timpul să recunoaștem contribuția acestor ctitori esențiali în biografia ambelor instituții. Departe de a supralicita rezultatele pe termen lung. Poate că nu trebuie să omitem faptul că toate concertele săptămânale din sala „Mihail Jora” erau transmise și pe calea undelor în cercuri largi, caracterul educativ al acestor manifestări de artă superioară nefiind deloc minore, limitate la auditori locali.

Iosif Conta trebuie așezat în galeria de prestigiu a șefilor de orchestră români din secolul XX care făceau parte din categoria „dirijorilor-compozitori” ai Radiodifuziunii Române. Iosif Conta a rămas toată viața un maestru exclusiv al baghetei. Aceasta i-a împrumutat o oarecare independență în alegerea repertoriului, chiar dacă uneori s-a simțit o serie de concesii față de anumite prime audiții ocazionale. Inerentele obligații față de colegii-compozitori din prima categorie, contribuția la promovarea partiturilor marilor personalități de-a lungul activității sale rămâne o virtute singulară a creațiilor reprezentative, calitate ușor detectabilă la Iosif Conta prin parcurgerea sumară a repertoriului general. Exercitarea măiestriei în slujba primelor audiții românești, promovând valorile autentice ale școlii naționale, repertoriului clasic universal a fost datoria să descoperirii lucrărilor care așteaptă să iasă din anonimat. Iosif Conta s-a dovedit un artizan iscusit al promovării pieselor de rezistență în timp.

La vârsta de 80 de ani, dirijorul Orchestrei Naționale Radio putea privi cu liniște și mulțumire o carieră împlinită pe care și-a construit-o cu migală, pasiune și dăruire, spre deplina afirmare a muzicii românești.

S-a vorbit deseori despre Iosif Conta, despre sutele sale de concerte, despre Iosif Conta ca artist emerit, ca membru al Academiei Tiberine din Roma… 50 de ani de carieră artistică, un repertoriu uriaș, care cuprinde muzică din toate epocile de creație, în toate genurile. Privind dimensiunea unui secol, o activitate constantă dedicată Orchestrei Naționale Radio include peste 180 de turnee în străinătate care au însemnat mai mult de 500 de concerte, include un număr imens de înregistrări radio, înregistrări discografice, multe de referință, înfăptuirea unui record de prime audiții cu muzică românească, între care se înscriu lucrări importante pentru istoria muzicii românești. Citim un comentariu explicit susținut de Viorel Cosma: „Dirijor de temperament incandescent, folosind o gestică amplă, dar riguros controlată, Iosif Conta a preferat lucrările de proporții, cu dese contraste și conflicte dramatice, în care suflătorii și percuția să-și afirme strălucitor valențele. Nu se împacă cu nuanțele moi, cu pasajele pastelate, preferând culorile vii. Iubește piesele cu ritmică trepidantă, cu schimbări dese și ruperi de tempo (M. Jora – Întoarcerea din adâncuri, T. Olah – Mihai Viteazu). Maestrul știe să construiască edificiile sonore monumentale (creații de Enescu, Richard Wagner, Beethoven), dovedindu-se un iscusit sculptor al blocurilor sonore ample. Desfășurându-și aproape întreaga carieră în studiourile radiofonice, Iosif Conta a învățat din practica cotidiană a înregistrărilor «cântatul fără greșeală» și, mai ales, a valorificat la maximum «expresia sufletului». Meritul primordial al dirijorului în parcurgerea peisajului veacului XX, constă în faptul că a promovat consecvent și masiv creația românească, aportul său la afirmarea școlii muzicale naționale, acordându-i priorități greu de egalat.”

Cum comentati?