Clipa

Simbolism și semantică - coordonate artistice ale ceramicii tradiționale horezene (IV)

Autor: Corina Mihăescu • Rubrica: Permanenţe • Ian 2018  Printează acest articol

Dr. Corina  Mihăescu

Continuare din numărul trecut

Clasificarea ornamentelor ceramicii de Horezu, pe care o propunem în cele ce urmează, la fel ca aceea întocmită cândva de Nicolae Dunăre, pornește de la cinci criterii: morfologic, structural, semantic, istoric și geografic.

Din punct de vedere morfologic, ornamentele pot fi deci: geometrice, liber desenate sau mixte, iar din punct de vedere structural, omogene sau heterogene, unilaterale, bilaterale, alternante, dense ori dispersate, simetrice, asimetrice, (…) centrale, principale, periferice, secundare sau complementare. Prin criteriul semantic, clasificarea deosebește ornamente abstracte sau abstractizate, concrete sau realiste (fiziomorfe, skeomorfe și sociale) și ornamente simbolice (mitologice, folclorice, religioase, emblematice). Aceleași ornamente sunt, în funcție de criteriul istoric, tradiționale, de tranziție sau contemporane, iar în funcție de criteriul geografic, se împart în ornamente aborigene, alogene sau cu o largă răspândire geografică. [Dunăre, 1979, p. 41]

Aspectele referitoare la ceramica de Horezu sunt în măsură să acopere singure, etapă cu etapă, clasificarea întocmită de Nicolae Dunăre, care se referă la ornamentele populare tradiționale românești și europene, în general, dintr-o continuă perspectivă comparată. Această posibilitate dovedește odată mai mult amploarea și diversitatea elementelor ce definesc și caracterizează centrul ceramicii românești de la Horezu.

Pentru întocmirea clasificării morfologice a ornamentelor de pe ceramica horezeană, trebuie mai întâi să delimităm sensurile cuvintelor care desemnează elementele, motivele și compozițiile ornamentale.

Elementele sunt unitățile indivizibile ale ornamentului. Ele pot apărea singure sau în contextul altora, compunând motive: un punct, o linie, un fir de iarbă, un nor, o frunză, o tulpină, o petală. Mai multe petale alcătuiesc o floare, iar sub raportul compoziției se naște un motiv - motivul florii. Așadar, motivul este o îmbinare armonioasă a mai multor elemente ornamentale, decelabile la o analiză atentă.

În mod firesc, compozițiile ornamentale constituie ,,discursul” mai multor motive, indiferent că acestea din urmă fac sau nu parte din aceleași clase tematice sau stilistice, alcătuind sisteme de motive ornamentale.

Dacă elementele și motivele decorative au în general valoare universală, putând fi atribuite oricărei arii etnografice, compozițiile, ca limbaj decorativ specific, definesc marca etnografică sau stilul etnic al anumitor creații.

Încercând o analogie lingvistică, elementul decorativ ar fi morfemul, înțeles ca cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului, cu un sens determinat (lexical sau gramatical), motivul, în accepțiunea lui Ferdinand de Saussure, cuvântul sau sensul cuvântului care se definește prin opoziție cu sensurile celorlalte cuvinte, în cadrul unui sistem, în care fiecare sens este un element component. Elementele pot da naștere „câmpurilor morfo-semantice ale lui Guiraud, ansambluri de cuvinte legate, printr-un ,,sistem de relații”, de formă și sens, adică, în normele artei populare, compozițiilor ornamentale. [Bănățeanu, 1985, p. 272]

Clasificarea morfologică cuprinde ornamentele care, din punct de vedere formal, sunt redate geometric: puncte, linii simple, paralele, perpendiculare sau oblice, triunghiuri, pătrate, romburi, cercuri.

Ornamentele geometrizate sunt acelea a căror realizare reprezintă efortul creator de a adapta o temă naturistă la cerințele decorului popular, de a extrage din realitate liniile esențiale sau geometrice, după cum numea Iorga generalizările sau utilizările unor elemente reale, organizate într-un canon estetic, în care se îmbină simetria, alternanța, ritmul și dinamica. Bradul, spirala, valul, vrejul, steaua, vârtejul pot fi numai o parte din posibilele exemplificări.

Tratarea geometrică și geometrizată se caracterizează prin rafinament și eleganță. Motivele din cuprinsul unor astfel de compoziții sunt redate spațial, invenția figurativă este mai sobră și mai temperată în elanuri plastice, dovedind o valorificare a tradițiilor geometrice autohtone traco-dacice, străromânești, carpato-danubiene și sud-est europene bizantine. [Dima, 1971, p. 34-36]

Categoria ornamentelor liber desenate cuprinde atât reprezentări arhaice, elemente de tranziție din epoca modernă, precum și viziuni noi din contemporaneitate. Olarii exprimă în acest mod apartenența la o lume în care elementele înconjurătoare sau cele cu valoare de simbol sunt redate în funcție de puterea de plasticizare a fiecăruia, căci cornul, instrumentul cu care pictează, permite realizarea oricărui decor dorit.

Dintre motivele ornamentale inspirate din realitate amintim: flori, frunze, copaci, animale, păsări, oameni. Acestea alcătuiesc, prin îmbinări uneori surprinzătoare, compoziții ornamentale care narează anumite fapte sau întâmplări.

Marea forță de combinație este dovedită de compozițiile mixte, în care motivele liber desenate, exemplu de imaginație creatoare, nestăvilită, apar în registre decorative împreună cu cele geometrice sau geometrizante, ca marcă a esențializării celorlalte.

Continuare în numărul viitor

Cum comentati?