Clipa

Retrospectiva anului 2017: grupuri etno-politice și separatism in Europa

Autor: Dr. Mihaela Teodor • Rubrica: Cronică europeană • Ian 2018  Printează acest articol

Dr. Mihaela Teodor

Noul val de conflicte etnice și religioase cu care se confruntă lumea are conotații istorice, culturale, dar mai ales economice și poate fi interpretat și ca un efect al procesului de globalizare. În noul mileniu intervine în procesul decizional al statelor, din ce în ce mai mult, naționalismul ca expresie a activității politice a grupurilor minoritare, iar statele și organizațiile internaționale se dovedesc incapabile în a rezolva diferendele de natură etnică și religioasă.

Mai mult, evoluțiile din ultimele decenii de pe scena internațională demonstrează creșterea importanței actorilor non-statali în raport cu statele și cu organizațiile interstatale care au condus acest sistem în ultimele secole. Între acești actori non-statali se regăsesc și grupurile etno-politice, formate pe baza apartenenței comune la o anumită naționalitate și limbă, la o tradiție istorică și culturală comună. Acestea fac parte în același timp din categoria minorităților active din punct de vedere politic, care au tendința de a exercita presiuni continue asupra statelor pentru a-și afirma și realiza obiectivele, punând în discuție rolul politic al acestora și stabilitatea regională, exemplul fostei Iugoslavii și a Cataloniei fiind dintre cele mai elocvente.

Grupurile etnice, conștiente de identitatea lor lingvistică, culturală și religioasă, și de nevoia de a o consolida și apăra, devin tot mai active și caută să creeze instrumente juridice și politice care să le permită conservarea acestei identități în fața amenințărilor externe. Grupurile etno-politice active din punct de vedere politic caută sa-și promoveze interesele naționale și să câștige un rol mai important în politica statului din care fac parte, sau chiar independența politică, sub masca legală a cererilor de respectare a drepturilor omului, a drepturilor minorităților sau a dreptului popoarelor la autonomie sau autodeterminare. În aceste cazuri grupurile etnice determină conflicte interetnice pentru a-și atinge obiectivele. Astfel, prin activitățile lor contestatare și distructive pot fi interpretate ca posibile amenințări la adresa securității naționale și chiar a securității Uniunii Europene.

În Europa există mai multe zone de conflict interetnic, active, printre care Balcanii se reafirmă ca principala zonă de instabilitate din Europa Centrală și de Est. Aici se observă o reafirmare a naționalismului etnic extremist ca principal mijloc de manipulare și amplificare a nemulțumirilor diferitelor grupuri etnice sau sociale. Normele de drept internaționale protejează dreptul la existență al grupurilor minoritare, naționale, etnice, culturale, lingvistice sau religioase și condamnă actele de distrugere fizică sau de asimilare forțată a acestor minorități. Mai mult, recomandă rezolvarea divergențelor interetnice prin armonizarea legilor interne cu dreptul internațional referitor la respectarea drepturilor omului și în special ale minorităților, prin promovarea nediscriminării pe motive etnice, religioase sau rasiale; astfel pot fi evitate conflictele interetnice.

Sursa foto: Adevarul.ro

Printre modalitățile de activitate politică internă și internațională a grupurilor etnice putem numi: iredentismul, secesiunea, migrația sau terorismul. Iredentismul și secesiunea pot fi considerate ca activități ale grupurilor etno-politice din fosta Iugoslavie. Iredentismul este tendința unor grupuri etnice de a revendica teritorii din zone adiacente regiunii în care trăiesc, care au făcut parte cândva din statul lor dar care au fost pierdute în favoarea altor state, spre exemplu revendicările Ungariei. Secesiunea este tendința unor grupuri etnice de a se separa de un stat recunoscut internațional în vederea constituirii unui stat propriu, în acest sens exemplul Cataloniei fiind elocvent. Presa europeană scria în toamna anului trecut: „Declararea independenței Cataloniei reprezintă cea mai gravă criză politică din Spania ultimilor 40 de ani, dar și o provocare pentru Uniunea Europeană.” Toate aceste aspecte fac greu de anticipat ceea ce va urma. La nivel regional, în ultimul deceniu, Uniunea Europeană s-a arătat incapabilă să asigure stabilitatea și pacea pe continent, lipsindu-i atât instrumentul de putere militar cât și coeziunea interstatală, în fața noilor riscuri la adresa securității europene.

Referințe bibliografice:

Andreescu G., Națiuni și minorități. Iași: Polirom, 2004.

Bădălan Eugen, Frunzeti Teodor, Forțe și tendințe în mediul de securitate european, Editura Academiei Forțelor Terestre, Sibiu, 2003.

Buzan, Berry, Popoarele, statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după Războiul Rece, Editura Cartier, Chișinău, 2000.

Călușer M., Regimul drepturilor minorităților în Europa centrală și de est. În Salat Levente, Politici de integrare a minorităților naționale din România. Aspecte legale și instituționale într-o perspectivă comparată. Cluj Napoca: CRDE, 2008, pp. 31-47.

Cum comentati?