Clipa

Educație și redempțiune în opera lui Jan Amos Komenský (Comenius) (II)

Autor: Dr. Andrei Carpeneanu • Rubrica: Filosofie • Oct 2017  Printează acest articol

Dr. Andrei Carpeneanu

Continuare din numărul trecut.

Între 1634 și 1636 va scrie Didactica Magna, lucrare ce încununează întreaga sa operă și îl consacră pe Comenius drept „părinte al pedagogiei”. În Cuvânt către cititor, gânditorul ceh se întreabă cu glas profetic, menit a străbate evurile: „Ce serviciu mai măreț putem aduce statului decât instrucția și educația tânărului? Mai ales în zilele noastre, când moravurile au decăzut atât de mult încât, așa cum spunea Cicero, este necesar să ne unim cu toții pentru a le ține în frâu…”. Interogația lui ar trebui să ardă și azi ca o candelă nestinsă în conștiința fiecărui dascăl, să fie gravată pe frontispiciile tuturor edificiilor ce au ca scop instrucția celor tineri. Potrivit lui Comenius, omul, creat după imaginea lui Dumnezeu, cea mai de preț dintre ființele Sale, are datoria, conform propriei naturi, de a atinge perfecțiunea arhetipului și de a năzui către cunoașterea de sine și a tuturor lucrurilor lumii. De asemenea, în lumina acestui adevăr, omul trebuie să își conducă viața pe calea moralității și să se raporteze întotdeauna la Dumnezeu, sursa întregii Creații, scopul său ultim fiind fericirea eternă în sânul divinității. Prin educație, omul va căpăta cunoașterea tuturor lucrurilor, artelor și limbilor. Erudiția la care se referă Comenius nu este însă cea a omului universal al Renașterii, a unui geniu de tipul lui Pico della Mirandola, care prin dorința sa nestăvilită de cunoaștere își desfide Creatorul, căutând să i se substituie, ci al unui supus al Domnului care prin această formă de imitatio Dei își caută cu smerenie Creatorul și dorește să se realipească ființei supreme. Această strădanie pentru erudiție nu este altceva decât încercarea de a recâștiga condiția pierdută prin Păcatul Originar, revenirea la starea inițială a omului, la adevărata sa natură de dinainte de Cădere. Râvna pentru cunoaștere universală nu este un imbold egoist, oricât de seducătoare ar fi imaginea lui Pico della Mirandola, omul deplin al Renașterii și a încercărilor sale strălucitoare de reconciliere ale unor sisteme filosofice în aparență contradictorii; pansophia lui Comenius este „temperată”, în spirit creștin, de moralitate și pietate și presupune o „trezire a tuturor” și o panorthosia, o teorie universală a îndreptării lucrurilor omenești. „Omnes omnia omnino videre possint”, „toți pot să vadă totul”, susținea Comenius în Consultatio Catholica de rerum humanarum emendatione1. Acest tip de educație, cu deschidere și pătrundere universală, se adresează întregii comunități creștine, spre îndreptare, spre reforma întregii societăți. Educația înseamnă mai mult decât transmitere de informații și antrenare de abilități, căci, odată aliată cu virtutea, acea moralitate ce a devenit mod de viață2 și este ghidul tuturor acțiunilor noastre, dar și cu pietatea, acea „venerație interioară” care ne apropie de divinitate, reprezintă o formă de creație, de recreare a sinelui, în sensul redobândirii naturii noastre originare, necontaminată, neînstrăinată de păcat.

Silit să plece din Polonia, unde ideile sale pansofice puse în practică în timpul directoratului școlii latine din Leszno scandalizaseră autoritățile, Comenius va accepta invitația lui Samuel Hartlib de a se stabili în Anglia, unde concepe Via Lucis, un manifest pentru îndrumarea consiliului savanților în opera de reformare și unificare a științelor. Numai că odată cu izbucnirea revoluției lui Cromwell este nevoit să se refugieze pentru o perioadă în Olanda, pentru ca în scurt timp să răspundă invitației cancelarului Axel Oxenstierna de a lucra în Suedia. Se va stabili la Elbing între 1642 și 1648, unde concepe o serie de manuale pentru școlile suedeze, fără a întrerupe redactarea sistemului său pansofic. Comenius este ales episcop al comunității Fraților boemieni și se reîntoarce la Leszno pentru a-și prelua mandatul, însă nu rămâne nici aici pentru multă vreme, pentru că va răspunde chemării principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea de a contribui la reforma sistemului educațional din Transilvania. Pedagogul ceh rămâne în Transilvania pentru 4 ani, unde, susține Ion Negreț-Dobridor, „pune bazele învățământului latino-maghiar care îi va apropia mult pe ardeleni de Europa Centrală și Occidentală în secolul următor. Iluminismul Școlii Ardelene are, cu certitudine, izvoare rozicruciene și pansofice”3.

Jan Amos Komenský (1592 - 1670)

În 1654 se întoarce pentru ultima oară la Leszno, însă nu după mult timp suedezii vor invada Polonia, lăsând totuși neatins, în semn de respect, orașul în care se adăpostea marele pedagog ceh. Suferința va veni însă tot din partea polonezilor, care se vor răscula și vor recuceri orașul, incendiind casa și manuscrisele episcopului, din dorința de a se răzbuna pentru relațiile apropiate dintre acesta și regele Suediei, Carl Gustav, ce culminaseră cu publicarea unui Panegyricum Carolo Gustavo magno Suecorum regi. Își petrece ultimii ani din viață la Amsterdam, în exil, unde beneficiază totuși de un salariu îndestulător din partea statului olandez pentru a-și putea publica întreaga operă, Opera Didactia Omnia, care apare în 1657 în 500 de exemplare. Se stinge din viață la 15 noiembrie 1670, fiind înmormântat în cimitirul bisericii protestante franceze din Naarden, un orășel de lângă Amsterdam.

Năzuința universalistă a lui Comenius este evidentă până și în lucrările destinate copiilor: în 1658 a publicat Orbis Sensualium Pictus, una dintre primele enciclopedii ilustrate concepută pentru folosul celor mici. Cartea era menită, așa cum autorul precizase în prefață, să ofere un tablou cuprinzător și un nomenclator al celor mai importante lucruri de pe Pământ, precum și al îndeletnicirilor oamenilor. Lucrarea se deschide cu chemarea Maestrului către băiatul care trebuie deprins de mic cu înțelepciunea, anume cu „înțelegerea corectă, cu acțiunea corectă și cu exprimarea corectă a tuturor lucrurilor necesare”. Comenius încearcă să dea seama în 150 de secțiuni de întreg conținutul vizibil al lumii naturale și lumii omului, Orbis Pictus încheindu-se cu îndemnul de a continua studiul, dar și de a persista în pietate și rugăciune, pentru că numai divinitatea poate atribui în cele din urmă „spiritul înțelepciunii”. Întreprinderea monumentală a lui Comenius va aduce și mai multă faimă autorului și metodelor sale, fiind reeditată, de-a lungul secolelor, în latină, germană, italiană, franceză, maghiară etc.

Schema evoluției paideutice prin care se ajunge la înțelepciunea universală era compusă din 8 școli (care corespund vârstelor omului – „tota vita schola est”4 ce reprezentau oglinda celor 8 lumi: schola geniturae – mundus possibilis, schola pueritiae – mundus archetypes, schola infantiae – mundus angelicus, schola adolescentiae – mundus materialis, schola juventutis – mundus artificialis, schola virilitas – mundus moralis, schola senii – mundus spiritualis, schola mortis – mundus aeternus. Cele 8 școli sunt tot atâtea trepte ale învățării, însă ultimul grad al acestei inițieri paideutice se petrece în schola mortis – mundus aeternus: moartea reprezintă de fapt inițierea supremă prin care se dobândește cunoașterea absolută. Educația, în viziunea lui Comenius, presupune acumulare și evoluție neîntreruptă pe tot parcursul vieții, dar și o prefacere treptată, alchimică a conștiinței pentru pregătirea momentului despărțirii de această lume. Orice acțiune întreprinsă aici trebuie judecată cu ochii către Lumea de Dincolo și cu gândul la mântuire: așadar, „Comenius depășește nu numai spiritul pedagogic al Renașterii, dar și pe acela al Iluminismului incipient; [...] El nu are „probleme omenești”, ci soluții supraomenești. Tema sa de meditații este Veșnicia – aceeași cu a Profeților și a Apostolilor”5.

Măreția sistemului pansofic, așa cum explică însuși Comenius în Via Lucis, rezidă în faptul că înfățișează înțelesul real al devenirii lumii, făcându-l accesibil oricui îl va analiza cu atenție: „Pansofia este un sistem care reușește să aranjeze toate lucrurile prezente și viitoare, ascunse sau vizibile, într-o ordine de nezdruncinat și cu o asemenea claritate încât oricine îl cercetează va înțelege cu certitudine și va fi de acord cu tot ce se află în el”. Pansofia devine un instrument de cunoaștere prin care oamenii pot dobândi clarviziunea divinității, dar și libertatea pe care le-o conferă înțelegerea ordinii universale. În sens filosofic și teologic, înțelepciunea comeniană este un vehicul al iluminării și al mântuirii, aflat însă la îndemîna tuturor, nu doar al unei minorități privilegiate, ce ar avea acces la un corp de învățături esoterice. Iar înțelegerea superioară a existenței aduce cu sine și superioritatea morală, capacitatea de a urmări doar scopurile nobile prin mijloacele cele mai onorabile.

NOTE:

1 Consultatio Catholica de rerum humanarum emendatione, încheiată, după anumite surse, în 1662, reprezintă, așa cum susține Ion Negreț-Dobridor în Mitul lui Chiron (temă reluată și în Tratat de pedagogie universală), mai mult decât o lucrare, mai degrabă „o bibliotecă pansofică, un sistem paideutico-filosofic mai ambițios decât orice altă întreprindere de acest fel în întreaga istorie culturală a Europei”. Consultatio Catholica este alcătuită din șapte părți perfect armonizate: Panergesia, Panaugia, Pansofia, Pampaedia, Panglottia, Panorthosia și Pannutesia. Destinul acestei lucrări a fost pe măsura destinului autorului, adică fragmentat și ocult. Singura secțiune cunoscută fusese Panorthosia, publicată în 1662. Celelalte șase au fost descoperite întâmplător în anul 1935, într-o bibliotecă din Halle.

2 „Cel care a zidit în sine virtuțile și s-a îmbibat de ele nu-și mai amintește nici de lege, nici de porunci, nici de pedeapsă. Ci pe toate le spune și le făptuiește după cum i le dictează condiția lui desăvârșită”, spunea și Evagrie Ponticul, hirotonit arhidiacon de însuși Grigorie de Nazianz, cel invocat de Comenius în „Cuvântul către cititor” al Didacticii Magna.

3 Negreț-Dobridor, Op. cit., p. 65.

4 Precursorul mai sofisticat, din punct de vedere filosofic, al conceptului modern de lifelong learning.

5 Negreț-Dobridor, Op.cit., p. 79.

Cum comentati?