Clipa

„Atomul Dalí”

Autor: Gia Tudoran • Rubrica: Lecturi • Iul 2017  Printează acest articol

Gia Tudoran

Cum ar fi să putem privi – măcar preț de câteva ore – lumea prin ochii unui geniu? Și nu ai oricărui geniu, ai „geniului cu cea mai vastă spiritualitate” și totodată ai „credinciosului și umilului dumneavoastră servitor”? Nu poate fi vorba de altcineva decât de Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech și de Jurnalul unui geniu: elogiu adus „atomului Dalí” de, bineînțeles, Dalí însuși.

Încă de la prolog suntem ferm înștiințați despre diferențele uriașe dintre viața unui om obișnuit și cea a unui geniu, de la „somnul lui, digestia, extazele, unghiile lui” și până la „sângele, viața și moartea lui”. Să nu spunem, așadar, că nu am fost avertizați în privința celor ce urmează: unsprezece ani din viața „salvatorului artei moderne”, într-o relatare extravagantă și savuroasă.

Geniul Dalí se dovedește a fi întruchiparea absolută a suprarealismului – de la gândire, la percepție și până la trăire cu totul. Fragmentele din jurnal ne poartă între scenele febrile ale creației, culminate cu „extaz cosmogonic”, la veșnica „metodă paranoic-critică” care ghidează toate revelațiile marelui pictor. Desigur, totul presărat cu detalii, prin excelență, daliniene: elemente scatologice, coarne de rinocer, mii de conopide albe într-un Rolls Royce alb… și muște. Multe muște, însă doar curate, „care trăiesc pe frunză de măslin”, toate atât de semnificative pentru actul artistic.

Jurnalul unui geniu

Salvador Dalí

Editura Humanitas, București, 2016

Printre toate episoadele excentrice, casa de la Portul Lligat a fost martor și la una dintre cele mai frumoase iubiri din lumea artelor. Atunci când își face introducerea, Dalí se prezintă ca „unicul geniu care a avut șansa unică de a se fi însurat cu geniala Gala – unica femeie mitică a zilelor noastre”. Gala, soție caldă și muză supremă, este singura ființă elogiată la fel de mult – uneori mai mult – decât autorul-geniu în paginile Jurnalului.

Grație spectaculosului Jurnal, putem privi – măcar preț de câteva ore – lumea prin ochii unui geniu. Și nu ai oricărui geniu: ai marelui Salvador Dalí.

Cum comentati?