Clipa

O poveste de vânătoare din tinerețe

Autor: Nicolae Dragoş • Rubrica: Permanenţe • Iul 2017  Printează acest articol

Nicolae Dragoș

Cu toată faima mea de vânător

Cu multe reușite la activ

Cu ochiul ager, spirit inventiv

Am nimerit mistrețul în picior.

Rănit, a rupt-o brusc la sănătoasa,

Pierzându-se în verde stufăriș

Și cine-știe-n care luminiș

S-o fi oprit, că rana, păcătoasa,

Când sângele, curgând, îl urca-n moarte.

Nu îl lăsa ca trupul să și-l poarte

Spre locuri mai sălbatice, afunde

Unde picior de om nu mai pătrunde.

Așa că n-aveam cum altfel a face

Decât să iau pădurea la picior

Să-l caut peste tot, prevăzător…

Când ținta o greșești, nu faci ce-ți place.

Împiedecat în mers de stufăriș

Și dușmănos mușcat de mărăcini,

Ostili și ei intrușilor străini

Călcam pe stropi de sânge, pe furiș.

…Într-un târziu, sub un bătrân stejar,

L-am dibuit. Zăcea cu ochii beți,

Păzit de-o-ntreagă turmă de mistreți.

Nu vă mai spun „ce vai era și-amar!”

Așa că, străbătut de-un lung fior

Spunându-mi întristat: „Doamne ferește!”

Am luat-o la picior, cam iepurește,

Cu toată faima mea de vânător.

Pe-atunci aveam – și nu întâmplător –

Motive să mai cred în viitor.

Ross B. Young, Vânători și un retriever

Cum comentati?