Clipa

Ernest Hemingway în ipostaza (arhicunoscută) de polisportiv!…

Autor: Tiberiu Stama • Rubrica: Cronici, Sportul, act de cultură • Iul 2017  Printează acest articol

Tiberiu Stama

La opt ani de la trecerea în neființă a unuia dintre cei mai apreciați romancieri – l-am numit pe Ernest Hemingway – mi s-a oferit prilejul de a face un popas la ferma Finca Vigia, reședința de refugiu și de liniște a scriitorului, situată într-un sat din Cuba, San Francisco de Paulo, la nici 9 mile de Havana. Când și când, după repetatele sale peripluri prin Europa, Africa și Asia, Hemingway, împreună cu soția sa Mary Welsh, fostă ziaristă, își făceau apariția la Finca Vigia, ferma beneficiind de un cadru cu totul cuceritor: o vegetație luxuriantă, un parc umbrit de arbori de cocos și palmieri, o piscină și nu numai. Cunoscut ca iubitor de animale și păsări, scriitorul a mai avut printre locatari nu mai puțin de 16 câini (majoritatea de vânătoare), pisici și ele de ordinul zecilor, sute de porumbei. În „vila de pe colină”, cum denumesc localnicii această oază de paradis de la ferma Finca Vigia, Hemingway a dat ultima față romanului For Whom the Bells Toll (Pentru cine bat clopotele), dar și unei alte lucrări care avea să-l consacre definitiv ca romancier de mare calibru: The Old Man and the Sea (Bătrânul și marea) ce îi va aduce în 1952 Premiul Pulitzer, iar în 1954, ca o supremă răsplată, și Premiul Nobel.

Din fragedă copilărie și tinerețe Ernest Hemingway s-a afirmat ca un fidel aliat al sportului. În anii de „primară” și de liceu a fost nelipsit de la concursurile de alergări; a manifestat o statornică prezență în întreceri de înot, polo pe apă, baschet, box și tir, sigur fără a viza marea performanță, dar, pentru vânătoare, ca o subliniere, avea o vocație care i-a oferit multe satisfacții…

Atletismul l-a considerat sportul sporturilor pentru „spiritul etern al întrecerii”. Baschetul l-a cucerit pentru frumusețea și finețea tehnicii. Așa cum se știe, baschetul este singurul sport în care se ridică brațul pentru a semnala fault-ul, greu de reperat din tribună, de vreme ce o simplă atingere a corpului adversarului este penalizată. Înotul, de asemenea, l-a apreciat pentru eleganța mișcării, îndeosebi a stilului Flipper. Boxul l-a captivat prin ambianța care înconjoară pe temerarii din ring. Un sport despre care a scris și a dat la iveală lucrări cu o mare forță evocatoare (Câștigătorul nu ia nimic, Cincizeci de „bătrâne”, Campionul). A avut o pasiune specială pentru tir, pentru vânătoare în special. Între trofeele pe care le-a păstrat se află și un uriaș cap de zimbru!…

Ernest Hemingway (1899 - 1961)

Apropierea scriitorului de sport a avut ca argument nevoia de echilibru. O spune fără rezerve: „Sportul nu acceptă nepăsarea. Atitudinile superficiale impun un regim de viață cât mai cumpătat. Un sportiv cu ochii tulburi de nesomn sau din alte motive este dinainte învins. Ceva mai mult, în sport ca și în viață, bucuria reușitelor o pot trăi cu adevărat cei ce respectă regula fair-play-ului”.

Iată și câteva dintre aforismele sale: Sportul delimitează propriul nostru corp de masa extrem de vagă a celorlalte corpuri. Exercițiul gândirii face același lucru pentru fiecare spirit. Cine desparte spiritul de trup se condamnă singur: dimineața – la două treziri, noaptea – la două somnuri, dacă nu chiar la două insomnii. Omul care nu știe să alerge, să sară, să înoate e ca un automobil la care nu ar folosi decât viteza întâi. Se înțelege că și spiritul se va afla în suferință”.

La ferma din Cuba îți atrag atenția nu numai trofeele de vânătoare, ci și biblioteca cu mii de cărți și cele nu mai puțin de 25 de kilograme de manuscrise. Din păcate, n-a mai avut răgazul de a le finisa. Cursul vieții sale s-a oprit brusc la 2 iulie 1961 – oare printr-un act de sinucidere? – fără un motiv temeinic, cu regretul tuturor celor ce l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au iubit. Până și prietenii săi din Cuba, pescarii din Cojimar, care îi evocă întristați personalitatea, ori de câte ori vizitează ferma Finca Vigia, devenită acum Muzeul Memorial Ernest Hemingway.

Cum comentati?