Clipa

Pornind de la un manual de legi (I)

Autor: Acad. Răzvan Theodorescu • Rubrica: Repere Academice • Iul 2017  Printează acest articol

Acad. Răzvan Theodorescu

Cu ani în urmă apărea la Atena un masiv volum de erudită cercetare în sfera dreptului vechi, volum în care atât subiectul, cât și contribuția românească sunt hotărâtoare. Aparent titlul cărții, în franceză și greacă, spune prea puțin celui ce nu este cât de cât familiarizat cu istoria culturală a veacului XVIII-lea: „Nomicon Procheiron, elaborat de Mihail Foteinopoulos la București (1765-1777)”. Rod al unei colaborări strânse și îndelungate între cărturari români și greci, distinși de mai multe decenii în atare cercetări – în fruntea lor s-au aflat membrul Academiei ateniene Panayotis Zepos și profesorul bucureștean Valentin A. Georgescu, una dintre personalitățile de prim plan ale istoriografiei noastre culturale, de confrații săi din întreaga Europă –, cartea aceasta (la care au fost coautori Anastasia Sifoniou-Karapas și Nestor Camariano) vedea lumina tiparului într-un moment în care, ca niciodată parcă, secolul „fanariot” ajungea în atenția specialiștilor din toate domeniile istoriei civilizației. Dacă o semnalez, acum și aici, împrejurarea se datorește faptului că, dincolo de o admirabilă acribie, de studii și analize adâncite pe care, specialiștii dreptului vechi le vor prețui cei dintâi și cel mai competent, lucrarea profesorilor Zepos și Georgescu alătură o perspectivă înnoitoare altor puncte de vedere, exprimate pentru alte câmpuri culturale, învecinate celui juridic, în peisajul civilizației românești dintre 1700 și 1800.

Esența acelui secol de prime prefaceri esențiale în sens modern nu poate fi înțeleasă – iar această carte o demonstrează și mai bine – fără a se ține seamă de valul de medievalism întârziat, persistent în mentalitățile deceniilor în care scaunele de la București și Iași erau ocupate de membrii acelei subțiri, cultivate și prea hulite aristocrații a Fanarului stambuliot, prelungind lumea dragomanilor din Pera și arhonților din primele timpuri ale Turcocrației, urmași îndepărtați, pe pământul Bizanțului, mai puțin ai spiritului și mai mult ai formelor de orbitoare splendoare ale acestuia.

Luminând, în fond, o ultimă etapă de adoptare a dreptului bizantin în Sud-Estul european și cea dintâi de modernizare legislativă năzuind la codificările ce au caracterizat, la noi și aiurea, secolul al XIX-lea, volumul publicat în 1982 la Atena schițează profilul unuia dintre eminenții reprezentanți ai spiritului cultural balcanic din epoca sa cea mai „internațională” poate, practician, moralist și teoretician al dreptului, Mihail Foteinopoulos sau Fotino, născut în Chios și activ pe meleagurile Țării Românești, între 1768 și 1781, secretar domnesc, ispravnic și om de carte omagiat de contemporani, deschis noului, aidoma acelui ierarh râmnicean cititor al Enciclopediei, faimosul Chesarie, căruia în 1780 îi făcea elogiul funebru.

Continuare în numărul viitor

Cum comentati?