Clipa

Bolovanul

Autor: Mircea Radu Iacoban • Rubrica: Actualitatea • Iul 2017  Printează acest articol

Mircea Radu Iacoban

Am auzit de statui dărâmate, dar despre statui avortate aflu pentru prima oară! Iată: bustul unui mare scriitor clasic georgian din secolul XVIII zace uitat într-o debara a Ambasadei Georgiei de la București – urma să fie, încă de anul trecut, amplasat la Iași pe locul unde va fi fost mormântul poetului. Va mai urca pe soclu? În 1977 publicam, la „Junimea” ieșeană, cartea de poezie Oștile tristeții, operă a unui prețuit scriitor clasic georgian din secolul XVIII, cu destinul legat de Iași: Bessarion Gabașvili. S-a născut la Tbilisi în 1750, a murit la Iași în 1791. A fost, în epocă, bine cunoscut pentru aventurile sale politice, dar, mai ales, datorită odelor închinate dragostei și eroismului, în virtutea cărora a primit rangul de cel mai mare poet liric clasic georgian. Exilat de la Tbilisi, regele Imeretiei l-a trimis să-l reprezinte diplomatic la curtea de la Iași a feldmareșalului Potemkin. Aici a răposat, în același an cu protectorul său, cneazul Potemkin, și și-a aflat locul de veci în cimitirul bisericii Sf. Vineri din centrul capitalei moldave. I s-a găsit și păstrat piatra de mormânt, adevărată operă de artă; vreme de două sute de ani a zăcut în curtea mănăstirii Golia, după care a fost preluată în inventarul Muzeului de istorie din Palatul Culturii și ferecată într-un depozit. Iată textul de pe piatră: „În acest mormânt zace Principele Visarion Zaharovici Gabashvili, care a fost trimis ambasador al Țarului David pe lângă prea înalta curte împărătească a Rusiei și a sfârșit aici la Iași la 40 de ani, 1791, ianuarie 24. La trecători cer iertare.” După apariția Oștilor tristeții, georgienii mă considerau un fel de reprezentant al lor la Iași și m-au rugat să solicit Primăriei acceptarea propunerii ca un bust al lui „Bessiki” să fie donat Iașului. Ceea ce am și făcut. Georgienii au inițiat o subscripție internațională, au strâns foarte repede suma necesară, au comandat bustul unuia dintre cei mai cunoscuți sculptori din Tbilisi, Maisuradze, și, în primăvara lui 2016, statuia și-a început lunga călătorie, spre Moldova, pe ultima porțiune a rutei fiind adusă cu vaporul de la Baku la Constanța. Când totul părea lămurit și rezolvat, a apărut piedică după piedică. Prima surpriză: mi s-a părut firesc să-i împărtășesc bucuria apropiatei dezveliri a bustului singurului amic ce credeam că-l am în Georgia, actorul și profesorul G. Dolidze. Prin anii ’70 a tradus în georgiană și a editat la Tbilisi piesa mea Sâmbătă la Veritas. I-am trimis (cine m-a pus?) o fotografie a bustului în gips aflat în atelierul sculptorului). Primesc imediat o scrisoare de felicitare („este o manifestare adevărată a unei lungi și solide prietenii între popoarele noastre”), urmată de o somație ciudată: nu cumva să se așeze o astfel de statuie la Iași, fiindcă „sculptura nu seamănă deloc cu Gabașvili, iar îmbrăcămintea poetului nu-i conformă cu tradiția georgiană”. Chestiunea cu ținuta vestimentară e de tot simplă: Bessiki era ambasador pe lângă curtea Rusiei de la Iași a lui Potemkin, unde era cvasi-obligatorie garderoba europeană; n-avea cum să poarte costum național gruzin. Dar dacă asemănare nu e, nimic nu e (chit că mari monumente ale lumii n-aduc la chip cu personajul întruchipat – vezi cazul statuii lui Ștefan cel Mare de la Iași, operă a marelui sculptor francez Frémiet). Golidze se agită și insistă în dreapta și-n stânga: opriți așezarea bustului! „Nu este doar rugămintea mea personală – azi întreaga presă și internetul din Georgia au obiecții în legătură cu acest bust care este cu adevărat comic. Mă bazez pe înțelepciunea voastră, drag coleg”. După care, amicul de la Tbilisi inițiază o scrisoare de protest, obține vreo zece prestigioase semnături georgiene (academicieni, miniștri, scriitori, ba chiar și a unuia dintre presupușii urmași ai poetului) și o adresează atât primarului municipiului Iași. cât și Ambasadorului Georgiei la București. Firește, după astfel de avertizare, ambele foruri dau înapoi și dezvelirea bustului se amână sine die. Întreb în dreapta, întreb în stânga, și aflu că, actor de meserie, venerabilul Golidze (84 de ani) a jucat, cândva, rolul lui Gabasvili în teatrul georgian sovietic; ar vrea, probabil personajul așa cum și-l amintește din tinerețe. Pe de altă parte, mi se spune „pe surse” că, de fapt, nici unul dintre semnatarii scrisorii n-a văzut bustul, iar câțiva declară că nici n-au semnat misiva contestatară. Cireașa de pe tort: primesc „spre știință” copia unei contra-scrisori adresată Primarului Iașului și Ambasadorului de la București, în numele Conducerii Uniunii Artiștilor Plastici din Georgia, de către Președintele UAPG, B. Nutzubidze: „Bustul remarcabilului poet georgian Besiki, realizat de sculptorul Maisuradze, se bazează pe o analiză profundă a artei georgiene, atât vechi, cât și moderne. Sculptorul a izbutit un demers inspirat, ce asigură înțelegerea creatoare, spectaculoasă și, totodată, plină de mister, a sarcinii spirituale tradiționale, detectând trăsături specifice, caracteristice sculpturii georgiene. David Maisuradze reușește, prin lucrarea sa remarcabilă, să lege fenomenul cultural al trecutului de arta modernă a prezentului. Besiki (Besarion Gabașvili), al cărui portret nu s-a păstrat până în vremurile noastre, a fost în primul rând poet, cu o mare și rafinată educație și cultură, precum și un bun diplomat. Sunt trăsăturile pe care sculptorul s-a străduit (și a izbutit) să le sugereze perfect în creația sa plastică. Ar fi o mare bucurie pentru noi dacă această minunată sculptură va fi amplasată în municipiul Iași, proiectul constituindu-se într-o nouă expresie a prieteniei dintre popoarele noastre.

Cu respect, Conducerea Uniunii Artiștilor Plastici din Georgia, Președinte, B. Nutzubidze.

Care va să zică, de astă dată avem de a face cu punctul de vedere oficial cel mai autorizat și mai prestigios cu putință. Iar o mențiune din scrisoarea plasticienilor georgieni trimite în ridicol tot demersul lui Golidze: „…Gabașvili, al cărui portret nu s-a păstrat până în zilele noastre…” Va să zică, nimeni nu știe care era înfățișarea poetului, dar bustului i se contestă… asemănarea! De unde se vede că pretutindeni în lumea largă poți afla protestatari de profesie, alături de amatori dispuși să semneze cu ochii închiși indignate scrisori contestatare, doar că să fie luați în seamă. Iar bolovanul a prins să se rostogolească la vale și-i greu de oprit: statuia clasicului georgian mort la Iași în veacul XVIII zace într-o magazie la București, și piatra de mormânt ascunsă într-un depozit ieșean…

Cum comentati?