Clipa

„Ura din ochii vulpii” la Fundația Europeană Titulescu

Autor: Clipa • Rubrica: Actualitatea • Iul 2017  Printează acest articol

Fundația Europeană Titulescu a găzduit joi, 4 mai, lansarea romanului scriitorului Dinu Săraru, Ura din ochii vulpii. Despre „romanul unei mari dezamăgiri” au vorbit prof. univ. dr. Ilie Bădescu, Directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, romancierul Ștefan Mitroi și directorul general al Editurii RAO, Ovidiu Enculescu. La finalul acestei întâlniri literare a fost prezentat filmul documentar Astă-seară se plânge la Teatrul Mic, dedicat acestei „oaze, acestui spațiu de libertate și atitudine”.

Evenimentul editorial de excepție a fost moderat de președintele Fundației Europene Titulescu, prof. univ. dr. Adrian Năstase, a cărui alocuțiune o redăm integral în continuare.

*

Doamnelor și Domnilor,

Este o mare onoare pentru fundația noastră, pentru mine să găzduim astăzi un eveniment absolut extraordinar. Prezența astăzi, aici, a maestrului Dinu Săraru, lansarea unei cărți, ca pretext până la urmă pentru a-i arăta prețuirea noastră, reprezintă și o formă de a lansa aici, la fundație, o serie de dezbateri, lansări de carte, într-un cadru pe care l-aș numi, cel al diplomației culturale. Relațiile externe sunt fără îndoială importante, politica externă, dar și prin cultură sau, poate, mai ales prin cultură putem să consolidăm și identitatea noastră, dar mai ales să arătăm, într-un context în care mondializarea reprezintă o zonă a economicului, faptul că avem ce să împărtășim celorlalți.

Despre maestrul Dinu Săraru nu vreau să vorbesc foarte mult pentru că îl cunoașteți, iar în ceea ce mă privește, am scris de curând un text pe care l-am considerat că exprimă sentimentele mele și aprecierea deosebită pentru ceea ce am numit eu „un boier al culturii”. Personalitate excepțională pe care cărările timpului nu au făcut decât să o șlefuiască și ceea ce ne-a oferit de-alungul anilor prin lucrările sale, dar și prin ce a însemnat istoria Teatrului Mic, istoria Teatrului Național prin contribuții absolut remarcabile pe care este important să le rememorăm prin astfel de momente. De aceea, repet, este o bucurie absolut deosebită să folosim acest pretext pentru a vorbi despre cultură, despre cei care au însemnat-o, despre cei care au marcat-o și Dinu Săraru face parte dintre ei.

Am citit cu foarte mare plăcere, din punct de vedere estetic în primul rând, un volum absolut remarcabil, cu o tradiție deosebită a unei literaturi pe care eu am iubit-o și continui să o iubesc, de o tradiție care înseamnă și Călinescu dar înseamnă și Proust. O frază care începe pe o pagină și apoi se termină pe pagina următoare, în condițiile în care mulți dintre cei care scriu astăzi, ei nu mai pot să facă un acord corect în interiorul unei propoziții. De aceea, bucuria interioară vine nu doar din temă, nu doar din metafore, vine în mod special din această încântare a cuvintelor care, împreună, reprezintă forme de modelare, forme de expresie, de legătură cu cititorii.

Mă opresc aici din ceea ce aș fi vrut să vă spun. Aș avea multe lucruri de adăugat, inclusiv în ceea ce privește relația personală pe care am avut-o de-alungul vremii și îmi aduc aminte cu plăcere de multe episoade în care am fost împreună și îmi face plăcere acum când și eu încep să privesc în urmă să-mi aduc aminte de aceste episoade. Cred, însă, că ar fi mai potrivit să începem deja această suită de comentarii, această suită de intervenții din partea unor prieteni, din partea celor care au participat la realizarea acestei lucrări și de aceea, mai întâi, îl voi ruga pe domnul Ovidiu Enculescu, directorul general al editurii RAO, să vă spună ce anume a avut în vedere, ce anume a însemnat proiectul acesta și să comenteze cartea care se numește atât de frumos Ura din ochii vulpii și, la sfârșit, sper să aflați și codul acestui titlu.

Impresionat de faptul că ați acceptat să veniți astăzi la acest eveniment, vreau să vă mulțumesc. Mulțumesc și domnului Președinte al Academiei Oamenilor de Știință care este prezent aici, Înalt Preasfințitului… Sunt aici domnul academician Răzvan Theodorescu, membru fondator al acestei case, al acestei fundații, celorlalți prieteni actori, artiști, oameni de cultură, dar și cei mai tineri care au venit, sunt aici și sunt convins că vor transmite mai departe un sentiment de respect și de admirație.

Mi-am adus aminte de spectacolele extraordinare de la Teatrul Mic și de la Teatrul Național, dar eram destul de tânăr pe vremea aceea și-mi aduc aminte cozile care se făceau pentru a cumpăra bilete la teatru. Spectacolul Maestrul și Margareta, în mod evident, unul dintre cele mai spectaculoase spectacole, poate că acum am privi altfel… dar atunci, era și o formulă de rezistență și complicitatea pe care la cinematograf n-o poți realiza cu cei care joacă, dar în teatru, întotdeauna, lucrul acesta este posibil și o privire mai specială, un cuvânt accentuat în alt mod creează o complicitate dincolo de ceea ce eventual doar cenzura poate să stabilească de a fi potrivit. De aceea, teatrul înainte de 89, după părerea mea, a jucat un rol extraordinar în supraviețuirea culturală, în această modalitate de a evada într-o formă… din realitatea din prezent, care adesea era constrângătoare.


Prof. univ. dr. Adrian Năstase  Președintele Fundației

Europene Titulescu

Cum comentati?