Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Repere Academice » Reperul brâncovenesc (II)

Clipa

Reperul brâncovenesc (II)

Autor: Acad. Răzvan Theodorescu • Rubrica: Repere Academice • Mar 2017  Printează acest articol

Acad. Răzvan Theodorescu

Continuare din numărul trecut

În lumea românească de la 1700, unde un privilegiat al sorții putea să aștearnă, într-o scrisoare, cuvintele „Nu-mi trebuiești alt nimic cât o fărâmă de viață fără groază”, iar enconomiasticul cronicar princiar Radu logofăt Greceanu se tânguia retoric pe marginea atâtor vexațiuni otomane („O varvară și păgânească neomenie, până încât și cum necăjăști pă supușii tăi!”), încercarea lui Constantin Brâncoveanu de a instaura, cu ambiții pe măsură, o stabilitate politică demult neatinsă, precum și apetențe culturale care cereau timpuri mai faste, rămâne, în istoria noastră, un gest eroic.

Sincroniile indiscutabile ale civilizației românești cu Europa – puse în lumină de fiecare generație de istorici, pe urmele lui Iorga – și care pot fi reliefate cu osebire în câteva zone esențiale ale vieții aulice, ale artei, ale instrucției și ale lecturii nu trebuie să oculteze nicicum distanțele, uneori uriașe încă, între mentalitățile de la Dunărea de Jos și cele de la Atlantic, apropiate treptat și contradictoriu abia mai târziu, în secolul Enciclopediei, în cel „al naționalităților și al revoluțiilor”. Există aici câte un detaliu neașteptat a cărui licărire poate deveni lumină necruțătoare, dar necesară: în chiar anul 1688, când Brâncoveanu își inaugura domnia în Țara Românească, în miezul atâtor incertitudini orientale – sporite de un lung război dintre Poartă și Habsburgi –, la cealaltă margine de continent, în aceeași abia evocată Anglie, cea a „revoluției glorioase”, a „contractului politic” între popor și coroană, a sfârșitului domniei Stuarților era pentru întâia oara menționat simbolul certitudinii occidentale care până astăzi poartă numele lui Edward Lloyd, întemeietorul asigurărilor moderne…

Creația prin excelență a acestei domnii, așezate cronologic între toamna 1688 și primăvara 1714, se numește „stilul brâncovenesc”. A fost un stil de artă și un stil de viață, unul al ceremonialului și al reculegerii, al culorii și al organicului, al călătoriei și al „zăbavei”. A fost, într-o mare măsură, un stil al spectacolului, acordând esteticul politicului – și tocmai prin aceasta purtând indelebilă pecetea barocului –, un spectacol care nu era doar cel pus în scenă la o petrecere domnească unde – ne istorisește un călător venit din inima Europei în 1698 – „s-au făcut și multe alte jocuri și tot felul de dansuri turcești, arăbești, chinezești, tătărești, franțuzești, spaniole și leșești”, veritabil caleidoscop coregrafic și, negreșit, costumar. „Scenografia” putea fi cea a arhitecturilor chiar, a pridvoarelor de lăcașuri deschise spre peisaj, înfrățind cultura edificiului construit cu natura înconjurătoare; asemenea „slomnuri cu morfologii inedite, poligonale sau etajate, vibrând pitoresc și neașteptat intrările principale pregătesc nemijlocit epoca brâncovenească după mijlocul veacului al XVII-lea la Pitești, Ludești sau Filipeștii de Pădure, pentru ca mai târziu foișoarele și legiile caselor lui Brâncoveanu de la Potlogi și Mogoșoaia – aceasta din urmă, primind în 1702 apelativul de „palat”, marca o dată în civilizația rezidențială a românilor – să prelungească, în unduirile bogate ale stucurilor policrome sau ale balustradelor, coloanelor și consolelor sculptate, prea plinul unei naturi captate cu superioară înțelegere a formelor, când geometrizate cumpănit, când încărcate încă de sevă. Dealtminteri, voi adăuga de îndată că, sub specie stilistică, preferința timpului pentru mișcarea liniilor și a volumelor, pentru bogăția materialelor puse în operă, pentru fuziunea mai multor meșteșuguri artistice avea să conducă treptat, în cuprinsul aceleiași domnii a lui Constantin vodă, spre o specie de „rococo atectonic” în care principala modalitate de decorație, ușoară și fluidă, este tocmai stucul, regăsit în interioare de palate, dar și pe fațade de lăcașuri dintre care cele mai vestite sunt la Fundenii Doamnei; împrejurarea nu poate să nu amintească de ecoul direct al rococoului occidental în arta otomană aulică de după 1700 și de implicațiile acesteia din urmă în destinul artei brâncovenești și postbrâncovenești ce înfățișează, în această ordine de idei, o ultimă fază de baroc vernacular.

Continuare în numărul viitor

Cum comentati?