Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Permanenţe » Mărțișorul – scenariul ritual cu funcția apotropaică

Clipa

Mărțișorul – scenariul ritual cu funcția apotropaică

Autor: Conf. univ. dr. Gabriela Rusu-Păsărin • Rubrica: Permanenţe • Mar 2017  Printează acest articol

Conf. univ. dr. Gabriela Rusu-Păsărin

Venirea primăverii, reînvierea naturii și mai ales aflarea încă a unui motiv pentru a exterioriza sentimentul de dragoste sunt tot atâtea argumente pentru a consemna în calendarul afectiv și în cel popular o sărbătoare cu multiple valențe: Mărțișorul.Semnificațiile termenului sunt multiple. Este denumirea populară a lunii Martie, lună dedicată zeului Mars și planetei Marte. Este accepțiunea cunoscută în Transilvania, Banat, Maramureș, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei (Ion Ghinoiu). Versurile populare atestă această accepțiune:

Mărțișor ne dă noroaie

Și frigul începe să-nmoaie.

Se-ncepe primăvara,

Dar tot nu e încă vara.

Musca de-abia zbârnăiește,

Ea ca vara nu ciupește.

Purecile stă, nu mișcă.

Lesne-l prinzi dacă te pișcă.

Este început de primăvară, simbol al vitalității și purității ce trebuie să caracterizeze pe toți membrii comunității. Este talismanul oferit cu toată dragostea și purtat cu dragoste, valoarea apotropaică păstrându-se până astăzi.

Este un obicei, o secvență a unui scenariu ritual de înnoire a anului, marcând nașterea și moartea simbolică a Dochiei, zeița maternă, lunară și echinocțială. Data la care se înmânează Mărțișorul, talismanul cu valențe apotropaice și de înfrumusețare este cunoscută ca fiind prima zi a lunii martie. La sfârșitul secolului al XIX-lea era primit de tineri în dimineața zilei de 1 Martie. Informațiile culese de Adrian Fochi oferă formulări inedite: „când apare luna nouă în martie”, „nu numai la 1 Martie, ci și într-alte zile, ca să fie copilul curat ca argintul”. Potrivit altor informații, acesta se punea la Marțolea, în prima zi din săptămâna albă.

Câteva din vechile practici derulate în ziua de 1 Martie s-au păstrat în Oltenia, dovadă a perenității actului magic reprodus în circumstanțe care îl reclamă. La Vârtop (județul Dolj), la 1 Martie localnicii se roagă la Dumnezeu să le rodească țarinile, să le sporească turmele. Mărțișorul se și pune „la capul locului”, cu funcție apotropaică. În Romanați, la Reșca (Olt) în această zi se fac sfeștanii la casă și se merge la biserică, iar mărțișorul, după ce este purtat, se pune la icoană. Apa neîncepută de la 1 Martie este eficientă în momentele mai dificile. O informație din Comani (jud. Olt) precizează că apa din această zi, luată la răsăritul zorilor nu se strică, dacă-i păstrată. Și dacă trebuie să mergi la judecată, bine-i să te stropești cu ea. Vei izbândi, dacă gândul este cel bun.

Mărțișorul – un talisman

Materialul din care este confecționat mărțișorul, ca și cromatica acestuia au semnificații multiple. Polisemantismul era cunoscut în comunitatea tradițională, de aceea a purta mărțișorul era o practică respectată și transmisă într-un cod comportamental comunitar cu valoare de lege nescrisă.

Fiind legat de tradiția Dochiei, mărțișorul era făcut din două fire colorate, răsucite, semnificând iarna și vara, de care se lega o monedă de aur, argint sau din alt metal. Roșu și alb reprezentau cromatica specifică. În consemnările lui Iordache Golescu de la începutul secolului al XIX-lea apare imaginea mărțișorului, o ață alb-roșie pusă la gât sau la mână pentru îndepărtarea farmecelor. Simion Florea Marian se raliază opiniei din 1875 formulată de Nicolae Gane potrivit căreia, „mărțișorul nici nu se prea mai știe ce este”. S-a avut în vedere practicarea obiceiului în nordul și nord-vestul țării. În aria sudică este deosebit de vivace și în timp dobândește noi semnificații.

Împletirea celor două fire alb-roșu (în vechime alb-negru) reprezintă în concepția populară și „funia anului”, zilele celor două anotimpuri de bază, iarna și vara.

În Muntenia, de șnur (cu sens de mărțișor) s-a legat o monedă de argint sau de aur, amplificându-se astfel redundant simbolistica mărțișorului.

Mărțișor primeau copiii, tinerii, nu a fost la început un privilegiu exclusiv al fetelor și al nevestelor. Funcția apotropaică era evidentă pentru toți cei ce credeau în virtuțile mărțișorului: în Vâlcea, părinții dădeau copiilor o monedă de argint cu fir alb-roșu, convinși fiind de efectul de a-i „feri de ceața codrului”, ca să nu se pună pe fața lor, spre a-i feri de diferite boli.

Mărțișorul se poartă și din dorința de a avea noroc, sănătate, să fie „curați ca aurul, ca argintul” din moneda mărțișorului. Pentru a purifica metalul și pentru a asigura eficiența ritului, tot în zona Vâlcii, banul se dă prin vin și prin brânză în credința să fie curat. Există și teama femeilor însărcinate de a nu privi bănuțul până nu e purificat, „pentru a nu se păta”.

Funcția apotropaică a mărțișorului este potențată și prin legarea de firul alb și negru a unui fir de pelin și a altuia de busuioc. Asocierea sugerează activarea forțelor malefice, precum și modalitățile de contracarare a acestora.

Nu-i lipsită de interes funcția de păstrare a frumuseții fetelor. Mai ales că la Lăsatul Secului, la strigarea peste sat sunt de neuitat vorbele:

Fetele de la Vâlcele

Se laudă că-s frumușele,

Dar frumosul nu-i la ele,

E-n cutia cu albele.

(Roșia de Amaradia, Gorj)

Și nici „bombănitul însurățelului”:

Am muiere lucrătoare,

Doarme ziua pe picioare

Ea-i mai mândră dintre toate

Când o văd se face noapte.

(Izvorul Rece , Gorj).

De ce este nevoie de un plus de frumusețe la începutul primăverii?

Pentru că: „De n-ar fi ochi și sprâncene/ N-ar mai fi păcate grele”. Și: „Cine nu iubește/ Mă mir la popă ce povestește”.

Mărțișorul apare și în ipostaza de apărător al dragostei. În județul Olt poate fi reperat un recitativ:

Eu poteca am călcat,

Eu roua am strecurat,

Eu dragoste am adunat.

Acestea sunt cuvintele magice rostite în dimineața de 1 Martie și astfel norocul, călător în lume, ți se oprește în casă.

Când și cum ne despărțim de Mărțișor?

Atestările documentare indică timpi diferiți: până la mucenici, până la Armindeni, până înflorește porumbarul. Cele mai multe documente precizează doar 12 zile, după care se leagă de ramura unui pom tânăr, în credința că se va produce un transfer dinspre puternicia arborelui spre sănătatea copilului sau a tânărului. Dacă se poartă până înflorește porumbarul sau păducelul, se lasă pe floarea acestora în speranța că pielea fetelor și a copiilor va deveni la fel de albă ca petalele florilor. Se mai poate lăsa pe un trandafir din grădină, cu gândul la roșeața catifelată a petalelor. Există și credința: „Cine poartă mărțișoare, nu mai e pârlit de soare”. O practică înregistrată în Gorj precizează modul cum mărțișorul se rupe în trei bucăți și se pune pe un vișin înflorit. Se rup trei flori și se poartă la brâu și la ureche. Momentul Mărțișorului reprezintă punct al începutului, al căldurii care favorizează germinația, victoria asupra efemerului. Acum se fac demersuri magice menite să impulsioneze noul ciclu de viață și să contracareze forțele ce le-ar putea compromite. Amintindu-ne de legenda Dochiei, cea care în timp ce urca oile la munte torcea „funia” anului cu 365 sau 366 de zile, readucem în actualitate ideea că firul vieții e tors și trebuie protejat și mai ales trebuie invocate forțele benefice pentru a avea „lumină” și „noroc” în viață, iar cromatica mărțișorului, alb-negru inițial, amintește de eterna opoziție a contrariilor în concepția românilor: vară-iarnă, viață-moarte, lumină-întuneric. Sunt tot atâtea argumente pentru susținerea vechimii milenare a obiceiului, cu certitudine autohton, preluat și de alte popoare din centrul și din sud-estul Europei. Mărțișorul a fost îmbogățit în timp cu noi virtuți, principala semnificație rămânând afecțiunea. Abolirea timpului profan prin intermediul riturilor asigură reînceperea, desfășurarea și finalizarea noului proces de revitalizare ciclică, sacralizarea spațiului și timpului.

Păcat că azi mărțișorul și-a păstrat doar semnificația primordială, de simbol al primăverii și a pierdut-o pe cea apotropaică.

Ne-a rămas gândul bun că primăvara aduce cu sine bucuria începuturilor și gestul de a dărui pentru a te îmbogăți spiritual.

Cum comentati?