Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Permanenţe » Bica Lahovary, ultimul vlăstar al boierilor Socoteni

Clipa

Bica Lahovary, ultimul vlăstar al boierilor Socoteni

Autor: Dr. Florin Epure • Rubrica: Permanenţe • Mar 2017  Printează acest articol

Dr. Florin Epure

Un conac străvechi, aflat în centrul Râmnicului, mai amintește concitadinilor de puternicul neam al Socotenilor, despre care marele savant Nicolae Iorga spunea că erau singurii boieri adevărați din această urbe, dar neamul lor se stinge odată cu înrudirea cu celebrul neam al Lahovăreștilor, la origine greci din Fanarul Constantinopolului.

Cea care a realizat această unire dintre vechea și noua boierime, dintre boierimea pământeană și cea de slujbe, dintre autohtoni și alogeni, a fost Paraschiva Socoteanu, cunoscută mai mult cu numele de Bica, la anul 1811, când îl ia de soț pe Ioan (Iancu) Lahovari (1786-1854) „un om cu preocupări deosebite pentru cultură” care urcă în ierarhia administrativă la rangurile de stolnic, clucer și mare ispravnic de Vâlcea (1821-1823) și deputat al Adunării Obștești (1832-1838).

Bica, născută la Râmnic în anul 1797, era unica fiică a clucerului Constantin (Dincă) Socoteanu, cel care avea în Râmnic „casele cele mari” și a Stancăi Greceanu. Constantin (Dincă) Socoteanu, ispravnic de Vâlcea, între anii 1796-1816, era strănepotul pitarului Gheorghiță Socoteanu, un „boero primae classis”, cel care fusese numit comisar imperial de către puterea chesaro-crăiască, la 1718, și nepotul lui Radu Socoteanu (Râmniceanu), cel care avea să ajungă Episcop de Râmnic (1749-1764) și Mitropolit al Țării Românești (1770-1771), sub numele de Grigorie Socoteanu.

BICA SOCOTEANU-LAHOVARY   (colectia domnului Acad. C. Balaceanu-Stolnici)

Socotenii au fost pătrunși de o profundă evlavie și dragoste de Dumnezeu, mulți dintre ei primind taina preoției, iar alții intrând în cinul monahal. Au fost deținători de moșii în Gorj – la anul 1623, apare în documente un boier Dona ot Săcoteni (com. Grușețu) –, Dolj și Vâlcea și sunt ctitori de biserici la Râmnic, Iezer, Șitoaia, Tălpași, Căpreni, Socoteni, Văluța și Dobrosloveni.

Stanca, mama Bicăi, era fiica slugerului Ștefan Greceanu și nepoata cronicarului Radu Greceanu. O reproducere a tabloului votiv de la sfârșitul veacului al XVII-lea, ce se afla la Biserica „Toți Sfinții” de la Râmnic (în colecția Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici), o înfățișează pe aceasta stând în genunchi, în poziție de rugăciune, cu textul: „Pomenește-mă Doamne, când voi veni în împărăția cerurilor!” Despre Greceni se știe că erau înrudiți cu familia lui Mihai Viteazul, căci unul dintre membrii lor, Preda din Greci, a avut-o de soție pe Florica, fiica lui Mihai Viteazul. Alexandru Lahovary spunea că împărăteasa Maria Tereza ceruse să se întocmească o listă cu familii vechi românești ce urmau să fie înnobilate și pe această listă figura și Socoteanca, cu rangul de contesă. De aceea, și el, și-a păstrat acest titlu contal.

Bica Lahovary si Episcopul Grigorie, tabloul votiv de la Biserica Toti Sfintii din Ramnicu  Valcea

Deși s-a căsătorit cu acest boier de neam străin, Bica, olteancă mândră, conștientă de apartenența sa la stirpea boierească, obișnuia să se iscălească tot „Bica Socoteanca” (1823). De asemenea, într-un document cartografic important pentru oraș: Planul Moșiei Vechii Episcopii Capela si Râul Râmnicului (1857), în dreptul conacului din actualul parc de pe „Terasă“, este înscris cu slove chirilice: „Bika Socoteanca”.

Olimpia (Pia) Pleșoianu, soția lui Ion. C. Brătianu (vâlceancă și ea) amintește de jupâneasa Bica, în însemnările sale: „Noi eram obișnuiți cu familia Lahovary, care prin cucoana Bica, născută Procopeanca (sic!), era de o mândrie ne mai pomenită”.

Portretul Bicăi Lahovary s-a păstrat, zugrăvit, în pronaosul bisericii „Toți Sfinții” de la Râmnic, alături de soțul său Ioan Lahovary și ctitorii acestui sfânt lăcaș (străbunicul său, episcopul Grigorie Socoteanu (1749-1764), Hagi Constantin Malake și Theodor Monahul, egumenul Mănăstirii Dobrușa, Ioan și Grigorița Ristache).

Fiind singură la părinți, Bica a moștenit toate proprietățile Socotenilor. Conacul și Hanul de la Râmnic, moșiile Gârdești, Slăvitești, Ostroveni, Budești, Foișoru (Dolj), Cioroboreni (Mehedinți), intră acum în proprietatea familiei Lahovary.

Conacul Socoteanu Lahovary (1914)

Conacul Socoteanu-Lahovary (Palatul Copiilor) a fost ridicat de strămoșul său, pitarul Gheorghiță Socoteanu, care cumpărase, la 1749, de la Preda Vornicul Bujoreanul, un scaun de case „din jos de biserica cea din deal” (biserica „Buna Vestire”), având două pivnițe de piatră. La 11 septembrie 1909, primăria Râmnicului a cumpărat această proprietate a Lahovăreștilor de la Irina Sterian, fostă Herăscu, moștenitoare a lui Constantin I. Lahovari, cu prețul de 100.000 lei. Din acest an, conacul a servit drept sediu al primăriei până după cel de-al doilea război mondial. Clădirea este astăzi un monument istoric reprezentativ în care își are sediul Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea.

Bica Lahovary a mai moștenit de la părinții săi moșia de la Budești, cu o clădire limitată la un singur nivel și desigur acareturile necesare unei curți boierești. Moșia exoprică a Bicăi fusese cumpărată de străbunicul ei, pitarul Gheorghiță Socoteanu, la anul 1757. Socotenii au reconstruit din temelii, în anul 1787, biserica „Sfinții Arhangheli” din imediata apropiere. Iancu Lahovary va mări suprafața acestei moșii de la Budești, prin schimburi cu moșnenii aflați în vecinătate, așa cum se observă din documentele de arhivă. După moartea Bicăi, moșia Budești revine, pe calea succesiunii, lui Nicolae, tatăl viitorilor miniștri Alexandru Lahovary, Ioan Lahovary, Iacob Lahovary și apoi intră în posesia mezinului familiei, George I. Lahovary.

Boierii Socoteni, tabloul votiv  de la Biserica Buna Vestire din Ramnicu Valcea

Soții Lahovary au acumulat o însemnată avere imobilă și mobilă. Catagrafia averii sale mișcătoare, întocmită la 5 mai 1854, la cererea fiilor săi Constantin și Nicolae, cuprinde „peste 175 de bucăți, însumată în șapte zecimi după condee, la care se mai adaugă și o cumpănă de galbeni și o probă de vin”.

Bica și Iancu Lahovary au avut șase copii: Constantin (1814-1882), Nicolae (1816-1883), Elisa (m. 1901), Grigore (1835-1905), Haricleea și George (1838-1909).

În vremea „zaverei” de la 1821, Bica și Ioan Lahovary se refugiază la Sibiu, de teama arnăuților, dar și a turcilor care au prădat orașul. În lipsa lor, casa le-a fost jefuită de frații Ilie și Naum Hangiu, paguba ridicându-se la mai multe mii de lei.

La anul 1830, Bica și Iancu donează bisericii „Buna Vestire” (Maica Domnului) un chivot de argint care se mai păstrează și astăzi în altar, având Moaștele Sfinților Gheorghe, Nicolae, Elefterie, Haralambie, Damaschin, Foca și Mercurie. „Aceste sfinte moaște sunt ale mele stolnicu Ion Lahovary și le-am dat la Sfânta Biserică Maica Domnului, unde să prăsnuește aci în orașul Râmnicu Vâlcea, spre veșnica pomenire a noastră și a neamului nostru, iară cine va îndrăsni să afierosească cel mai mic lucru dintr’ însele, să fie afurisit. Leat 1830”.

Este posibil ca gestul să fie unul de recunoștință după revenirea din bejenie, pentru că au scăpat teferi în urma invaziei turcești. Se spune că, înainte de a se refugia peste munți, au îngropat în grădina casei, sub un copac, un adevărat tezaur compus din bani, obiecte din aur și argint și documente. Iancu nu s-a grăbit să dezgroape comoara, cât a mai trăit, dar a lăsat planul locului fiului său Grigore, cu porunca să nu știe altcineva despre ascunzătoare. Nici Grigore Lahovary nu s-a hotărât să dea la iveală tezaurul tăinuit, dar a spus ultimului său copil, Filip, că va găsi în lada de fier planul grădinii, cu locul comorii. La moartea lui, însă, nu s-a găsit niciun plan în actele moștenitorilor.

Iancu și Bica Lahovary s-au îngrijit de bisericile și mănăstirile vâlcene pe care le-au preînnoit și le-au înzestrat cu odoare. Cu cheltuiala lor va fi refăcută bisericuța de lemn a Mănăstirii Dintr-un Lemn, între anii 1810-1814, după ce aceasta suferise importante pagube în urma unui incendiu. Acum i s-a adăugat un iconostas nou sculptat în lemn de tei, lucrat de meșteri țărani din sat. O însemnare păstrată adeverește refacerea acestui valoros monument istoric: „Dumnealui, cocon Iancu zet căminar Constandin, văzând că biserica, adică bolnița sfintei Mănăstiri au ars din întâmplare, au cugetat pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu și cu toată cheltuiala sa de iznoavă au făcut altă biserică, tot în acel loc”.

Stanca Socoteanu, Dan  Socoteanu

Bica Lahovary se stinge din viață la anul 1870, la vârsta de 87 de ani, și va fi îngropată în curtea Bisericii „Buna Vestire”. Prin adresa din 16 iunie 1926, Episcopia Râmnicului își dă consimțământul ca osemintele Bicăi să fie reînhumate în pronaosul bisericii pe care o ctitoriseră strămoșii săi. O placă de marmură, fixată în peretele din pronaos, indică locul unde au fost așezate osemintele Bicăi Lahovary și ale neamului ei: „Pro Memoria. Colonelul Pandele Cerchez, născut 27/VI 1813, decedat 26 III 1859, fiul marelui paharnic Scarlat Cerchez și al soției sale Frusina Ypsilanti; Elena Cerchez 1856-1861 și Maria Cerchez 1860-1862, fiicele precedentului și ale soției sale Elisa Lahovary; Bica (Paraschiva) Lahovary, fiica marelui Clucer Dincă Socoteanu și a soției sale Stanca Greceanu, născută în 1797, decedată în 1870”.

Stolniceasa Bica își redactase testamentul încă de la 9 martie 1860 (refăcut la anul 1863) și îl înaintase Sfântului Calinic, Episcopul Râmnicului, spre adeverire și îndeplinire. Prin diata sa, Bica Lahovary dona hanul, care aparținuse familie sale, Bisericii „Toți Sfinții” din Râmnic, iar anumite sume din venitul anual al acestuia erau acordate bisericilor „Buna Vestire”, „Sf. Dumitru”, „Sf. Gheorghe”, „Cuvioasa Paraschiva”, Budești și Schitului Sărăcinești.

Testamentul Bicăi, păstrat în arhiva Arhiepiscopiei Râmnicului spune că: „Omul atunci este mulțumit când averea lui este regulată după voia și mulțumirea sa, astfel dar și eu subiscălita ajunsă la vârsta bătrânețelor, după ce am regulat după printr-un act adeverit de onorabilul Trebunal de Vâlcea nemișcătoarea avere a mea, zestre și ecsoprică, rămasă de la moșii și strămoșii mei, dându-o în dispoziția fiilor mei firești moștenitori, afară de hanul din acest oraș cu locul și toate împrejmuirile lui, precum să declară și prin pomenitul act. Căci pentru acest han am avut înțelegere cu soțul meu încă de când se afla în viață ca să-l lăsăm la sfântul locaș pentru pomenirea a tot neamului nostru, fiind exprimată mulțumirea noastră și înțelegerea ce am avut cu pomenitul meu soț și către onor Trebunalul de Vâlcea încă din anul 1834, ghenarie 4. Prin reclamația trecută în registrele sale la no. 51 și așa pentru îndeplinirea unei orânduieli făcute precum s-a zis prin înțelegerea și voința mea și a soțului meu cu care am viețuit ani 44, acum când, precum arăt, am dat cealaltă avere a mea nemișcătoare la dispoziția fiilor mei, acest han care este zestrea mea vorbită mai sus, îl las bisericii cu hramul Tuturor Sfinților a cărui fundare este neamul nostru unde ne și numim ctitori, ca după încetarea mea din viață să să îndeplinească cele următoare […] lei una mie să să oprească rezervă și să să păstreze ăn casa Sfintei Episcopii pentru repararea acestui han sau chiar pentru reclădirea lui când, Doamne ferește, se va întâmpla să arză […]”

După moartea Bicăi, fiii săi nu i-au respectat ultima dorință, și au atacat în instanță actul testamentar. Ca un blestem, dar și ca o împlinire a premoniției răposatei, hanul a ars, în mare parte, în incendiul din 18 octombrie 1896.

În casa academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici se află portretul cluceresei Bica Lahovary, surprinsă de artist la vârsta senectuții, care trădează un caracter puternic, cu o privire ce inspiră o înțelepciune nativă și un har aparte, dar și o noblețe sufletească și o fire filotimă. La aproape 150 de ani de la trecerea la Domnul, spiritul Bicăi Lahovary, cea care a fost cunoscută ca o adevărată doamnă a Râmnicului din veacul al XIX-lea și ultimul vlăstar al boierilor Socoteni, trăiește prin zidirile sale materiale, dar mai ales prin zidirile sale de suflet.

Cum comentati?