Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Permanenţe » Patriarhul Justinian Marina – comemorare în lumina recunoștinței –

Clipa

Patriarhul Justinian Marina – comemorare în lumina recunoștinței –

Autor: † P.S. Emilian Lovişteanul • Rubrica: Permanenţe • Mar 2017  Printează acest articol

† P.S. Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

În curgerea timpului istoric binecuvântat de pronia divină și înfăptuit de persoanele umane dăruite în existență, ne aducem aminte de cei care au lăsat urme în viața Bisericii și a neamului românesc.

Se împlinesc anul acesta 40 de ani de la plecarea la Domnul a Patriarhului Justinian Marina (1977-2017), de aceea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Părintelui Patriarh Daniel a hotărât, ca anul 2017 să fie „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, pe lângă „Anul omagial al Sfintelor Icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești”, în Patriarhia Română.

Cel de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut la 22 februarie 1901 în satul Suiești, comuna Cermegești, județul Vâlcea, ca fiu al binecredincioșilor părinți Maria și Elena Marina, primind la botez numele de Ioan. Cursurile școlii primare le-a urmat în satul natal, în anul 1915 fiind admis la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea. La finalizarea studiilor de seminar, în anul 1923, a primit și diploma de învățător, profesie pe care o va practica în localitățile Olteanca și Băbeni. După căsătorie a primit taina hirotoniei în preot pe seama parohiei Băbeni-Vâlcea (1924). Iubitor de Biserică și de școală, a activat în paralel ca preot și învățător (1930), urmând totodată cursurile Facultății de Teologie din București, absolvite în anul 1929, când a primit titlul de Licențiat în Teologie. Subiectul lucrării de licență se intitulează Mănăstirea Govora și rolul ei în literatura română. Întâmplător sau nu, mănăstirea Govora a fost locul în care înaintașul său în scaunul mitropolitan de la Iași, Irineu Mihălcescu, s-a retras din cauza războiului, în prima parte a anului 1944.

Ca preot paroh și învățător, a desfășurat activități pastorale și culturale, a fost ales membru în comitetul central al Societății „Renașterea”, ajutând preoții și credincioșii prin diverse acțiuni sociale (Diaconul Dr. N. Nicolaescu, Arhiereul nostru, în revista „Mitropolia Moldovei”, an XXI, nr. 4,5,6, 1945, p.1.). Fiindu-i apreciată activitatea din parohie, episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului l-a numit director al Seminarului Teologic din Râmnicu-Vâlcea, în toamna anului 1932 și slujitor la Catedrala episcopală. Din anul 1933, preotul Ioan Marina a fost transferat la parohia „Sfântul Gheorghe” din Râmnicu Vâlcea, având mai târziu în grijă și tipografia episcopiei (Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Apostolat Social, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, București,1973, p. 34.). La vârsta de 34 de ani, preotul Ioan a trecut printr-o grea încercare prin trecerea la cele veșnice a soției sale Lucreția, în anul 1935.

În anul 1939, conducerea Episcopiei Râmnicului a fost încredințată provizoriu episcopului Irineu Mihălcescu, care a colaborat în activitățile eparhiei cu preotul Ioan Marina. Atât în această perioadă, cât și în anii celui de-al Doilea Război Mondial, preotul Ioan s-a arătat un destoinic administrator al lucrărilor încredințate lui de către ierarhii Râmnicului. Evenimentele sociale legate de desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial, situația grea a eparhiei Moldovei, precum și vârsta înaintată a mitropolitul Irineu și a arhiereului vicar Valerie Botoșăneanul, l-au determinat pe chiriarhul Moldovei să ceară de la Sfântul Sinod, înființarea celui de-al doilea post de episcop vicar la Iași.

Cunoscând îndeaproape activitatea preotului Ioan Marina, mitropolitul Irineu a hotărât să-l recomande pe acesta pentru postul înființat la Iași.

Deși ar fi dorit să fie călugărit la mănăstirea Frăsinei - Vâlcea, preotul Ioan a primit tunderea în monahism la mănăstirea Cetățuia de lângă Iași, la 11 august 1945, a doua zi fiind hirotonit arhiereu de către mitropolitul Irineu al Moldovei, episcopul Antim Nica și arhiereul vicar Valerie Botoșăneanul. Numele primit la călugărie a fost Justinian. După hirotonia întru arhiereu, a devenit al doilea episcop vicar al Mitropoliei Moldovei cu titlul de „Vasluianul”.

Slujirea episcopului vicar Justinian Marina a fost una bogată și diversă: a reorganizat aparatul administrativ; a contribuit la repararea palatului mitropolitan afectat de război, a desfășurat o necesară și sistematică asistență socială prin două metode: asistența închisă și deschisă, ocupându-se de copiii orfani, sătenii săraci, studenți, spitalele din Iași, de clerul din parohii și monahii din mănăstiri (Trei ani de păstorire ai I.P.S. Patriarh Justinian – Asistența socială din Moldova, în revista „Biserica Ortodoxă Română”, anul LXIX, nr. 3-6, 1951, pp. 127-142;); a ajutat Seminarul „Veniamin” și școala de cântăreți; a inițiat lucrările de reclădire a bisericilor afectate de război, în număr de 70; a reorganizat Societatea Clerului „Ocrotirea” înființată de mitropolitul Pimen Georgescu; a dinamizat acțiunile culturale din parohii; a stimulat organizarea de ateliere în mănăstirile eparhiei; în concluzie și-a adus contribuția în fiecare sector al vieții bisericești din Moldova. Toate aceste realizări s-au făcut cu sprijinul și spiritul jertfelnic al preoților, monahilor și credincioșilor din eparhie și din țară, atunci când a fost nevoie.

În urma îmbolnăvirii și a stării de sănătate precare, pe lângă presiunile făcute de comuniști, mitropolitul Irineu și-a dat demisia din funcție, retrăgându-se la mănăstirea Agapia. Cu privire la acest fapt, mitropolitul Irineu scria: „Ca succesor la scaunul vacant de mitropolit recomand cu toată căldura pe P. S. Justinian Vasluianul, fostul meu elev și ucenic, cunoscându-l ca pe un bărbat destoinic, muncitor, și foarte bun gospodar. Prea Sfinția Sa pe lângă că va reface Mitropolia Moldovei după stricăciunile pricinuite de război, se va îngriji și de situația mea, a unui bătrân mitropolit, care a ridicat atâtea serii de preoți de pe băncile universității” (Pr. Constantin Nonea, Pr. Ștefan Gheorghiu, Omagiu Prea Sfințitului Arhiereu-Vicar Justinian Vasluianul cu prilejul împlinirii a doi ani de activitate chiriarhală la Mitropolia Moldovei, cu o prefață de Pr. Cicerone Iordăchescu, Iași, 1947,pp. 103-104).

Patriarhul Justinian (1901 - 1977)

Din luna august și până în noiembrie 1947, locotenența de mitropolit al Moldovei a fost asigurată de episcopul vicar Justinian Vasluianul.

Contracandidații la scaunul de mitropolit au fost: episcopii Iosif al Argeșului, Nicolae Popovici al Oradiei și Antim al Buzăului, iar președintele ședinței de alegere a fost Dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului.

În cuvântul de după alegere, mitropolitul Justinian a spus: „Mă onorează fiindcă mă trimiteți în eparhia cu cele mai bogate mănăstiri, în care se trăiește o viață duhovnicească și culturală, înșirându-se de la poala Carpaților și până departe pe șes, schituri și mănăstiri care alcătuiesc diadema spirituală a Moldovei (…). Răsfoind istoria Mitropoliei Moldovei și găsind atâtea pagini de glorie spirituală înscrise de faptele celor mai de seamă Mitropoliți votul dumneavoastră mă îngrijorează, căci puneți o mare și grea răspundere asupra modestelor mele puteri (…). Ținând seama de împrejurările sociale în care se găsește Moldova, după un război atât de nimicitor, după doi ani de lipsuri și foamete, activitatea noastră va fi pusă în serviciul reconstrucției spirituale, morale și materiale a poporului moldovean. Biserica este a lui Dumnezeu dar și a poporului (…)” (Pr. Constantin Nonea, Pr. Ștefan Gheorghiu, op. cit., pp. 17-19).

Slujba de intronizare a noului Mitropolit a avut loc la 20 decembrie 1947 în Catedrala mitropolitană din Iași, în preajma zilei abdicării forțate a Regelui Mihai I și a preluării întregii conduceri a Statului român de către Partidul Comunist.

Cât a păstorit la Iași (decembrie 1947 – iunie 1948), mitropolitul Justinian a continuat lucrările începute din vremea când era episcop vicar și apoi locotenent de Mitropolit. Pentru a revigora viața spiritual-culturală a eparhiei a reînființat protopopiatele de plasă, a redactat un Regulament pentru ocuparea posturilor vacante de cântăreți, diaconi și preoți, a transformat biserica parohială Bârnova în mănăstire de călugărițe, după cum fusese destinată de ctitori, a continuat opera de asistență socială a orfanilor, studenților săraci și a credincioșilor aflați în lipsuri și suferință.

În plan cultural, a sprijinit Asociația Studenților din Iași și București să petreacă vacanța din 1948 la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamț și la alte mănăstiri pentru a desfășura activități culturale.

Dacă în Moldova, mitropolitul Justinian și-a început primii ani de slujire episcopală, perioada cea mai prolifică a păstoriei sale va fi în demnitatea de Patriarh al tuturor românilor.

La 24 mai 1948, mitropolitul Justinian este ales în slujirea de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind intronizat în ziua de 6 iunie a aceluiași an.

Cu toate dificultățile și potrivniciile vremii, prin jertfa patriarhului Justinian și a altor ierarhi și clerici, Biserica noastră a intrat într-o altă etapă istorică de lucrare și dezvoltare spirituală și culturală. În acele vremuri de opresiune politică, socială și religioasă, când mulți ierarhi, preoți, monahi și credincioși au fost închiși, Patriarhul Justinian împreună cu administrația bisericească a reușit să susțină două Facultăți de Teologie (București și Sibiu) și șase Seminarii Teologice. Au fost publicate cărți de slujbă, manuale de teologie, reviste eparhiale și lucrări teologice. Au fost ctitorite biserici (325) și renovate și restaurate alte multe biserici și mănăstiri (2345). În pofida consecințelor aplicării Decretului 410/1959, ce prevedea închiderea unor mănăstiri și schituri, precum și excluderea din mănăstiri a monahilor sub 55 de ani și a monahiilor sub 50 de ani (au fost excluși peste 5000 de monahi și monahii), a reușit să păstreze viața monahală și mănăstirile, protestând și primind domiciliu forțat pentru șase luni la schitul Dragoslavele (Argeș). Canonizarea Sfinților români și generalizarea cultului Sfinților cu moaște la noi în țară, între anii 1950-1955 a reprezentat un act sfânt și istoric. Într-o vreme a interdicțiilor și a ingerințelor statului comunist în treburile Bisericii, Apostolatul social l-a caracterizat pe Patriarhul Justinian, operă ce a fost publicată în 12 volume (1948-1976).

Al treilea Patriarh al României a trecut la viața veșnică în ziua de 26 martie, anul 1977, fiind înmormântat în biserica mănăstirii Radu Vodă din București, rectitorită de el.

Acum, la 40 de ani de când a trecut la Domnul, slujirea celui de-al treilea Patriarh al României, Justinian Marina (1901-1977), în timpul unui regim ateu, ostil Bisericii noastre, începe să fie înțeleasă în contextul istoric respectiv și în lumina documentelor vremii.

Înainte de a fi înțeles și cunoscut de România postcomunistă, Patriarhul Justinian a fost judecat și interpretat pe nedrept, acordându-i-se diverse epitete. Studierea și analiza obiectivă a perioadei comuniste din țara noastră, cât a fost cu putință, precum și lucrările editate de istorici și cercetători competenți (clerici și laici) despre Patriarhul Justinian, au făcut ca activitatea pastoral-misionară a înaltului ierarh ortodox să fie apreciată și evidențiată.

Roadele îndelungatei sale slujiri arhierești sunt prezente și astăzi în viața Bisericii noastre, aducându-ne aminte de un om harnic, evlavios, povățuitor și iubitor de clerici și credincioși.

În aceste vremuri de libertate religioasă, când Sfintele Taine ale Botezului și Căsătoriei sunt tratate superficial de către unii creștini, trebuie să subliniem faptul că vrednicul patriarh a apărat și promovat săvârșirea acestor Sfinte Taine, încurajându-i pe creștini în primirea lor, chiar dacă regimul comunist era potrivnic Bisericii Ortodoxe. Așa se face că majoritatea copiilor au fost încreștinați prin Taina Botezului, iar tinerii au cerut și au primit binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Căsătoriei.

Considerăm că nu este un lucru ușor și simplu să păstrezi Tradiția creștină și să împărtășești oamenilor harul Sfântului Duh prin Sfintele Taine și ierurgii, într-o societate condusă de un regim potrivnic Bisericii.

La Vâlcea și Iași, se găsesc mărturii din timpul când a lucrat în diverse responsabilități: preot și învățător, director de seminar, coordonator al tipografiei, slujitor al catedralei și apoi episcop vicar.

Cele mai multe lucrări însă le-a realizat în cei 29 de ani de osteneală patriarhală, ani de trudă, luptă și dragoste în păstrarea unității și identității bisericești.

Patriarhul Justinian era un om adânc ancorat în realitățile vremii, legat de istoria poporului și un ierarh care avea conștiința importanței și misiunii Bisericii în viața poporului român oprimat de regimul comunist. El a înfruntat puterea politică, apărând demnitatea Bisericii și a neamului românesc.

Este de remarcat vocația de ctitor a patriarhului, lucrare întreprinsă în toate treptele slujirii Bisericii Mântuitorului Hristos.

Recunoștința urmașilor săi, atât din locurile natale, cât și din întreaga Patriarhie, se manifestă prin pomenirea Patriarhului Justinian la fiecare Sfântă Liturghie, prin organizarea de conferințe și simpozioane, prin publicarea de cărți, studii și articole, dar și prin așezarea numelui său pe frontispiciul diverselor instituții bisericești, culturale și educaționale (de exemplu: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București; Grupul Școlar Economic „Justinian Marina” din Băile Olănești).

În fiecare an, în Eparhia Râmnicului și nu numai, personalitatea Patriarhului Justinian este evidențiată prin diverse manifestări organizate atât de persoanele consacrate cât și de oamenii de cultură. Anul acesta, Biserica noastră va mărturisi și mai mult slujirea, jertfa și lucrarea Patriarhului Justinian, fapte ce reprezintă binecuvântarea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Biserica Sa și de neamul românesc.

Cum comentati?