Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Repere Academice » O experiență care nu trebuie uitată: manipularea conștiinței naționale

Clipa

O experiență care nu trebuie uitată: manipularea conștiinței naționale

Autor: Prof. univ. dr. Ioan Scurtu • Rubrica: Repere Academice • Mar 2017  Printează acest articol

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu

Asistăm, după 1989, la un adevărat asalt asupra conștiinței românilor prin atacuri la adresa istoriei și culturii naționale. România este prezentată ca un stat fără un trecut demn de a fi cunoscut, un stat marginal, târându-se la umbra marilor puteri, supraviețuind prin compromisuri și trădări. Tinerilor li se inoculează ideea că nu merită să iubească această țară, fiind lăsați fără repere și fără o perspectivă viabilă. Ca urmare, ei trebuie să creadă și să promoveze alte „modele”, oferite cu „generozitate” din afară, prin ONG-uri și alte structuri mai mult sau mai puțin specializate.

În realitate, se repetă, la o altă scară și cu mijloace mai rafinate, experiențele trăite de poporul român în anii 1948-1953. Evocarea acelor ani poate oferi un prilej de reflecție.

Atunci se aplica principiul stalinist potrivit căruia, pe măsura înaintării pe calea socialismului, „lupta de clasă se ascute”. Ca urmare, se cultiva dezbinarea și învrăjbirea, românii erau îndemnați să se ridice contra românilor, scopul urmărit fiind slăbirea țării, pentru a fi cât mai bine exploatată de ocupantul sovietic.

În 1948 a fost declanșată „revoluția culturală”, prin care s-a urmărit ruperea cu trecutul și „crearea omului nou, constructor conștient al socialismului”. S-a instituit controlul asupra instituțiilor de cultură, artă, știință și învățământ existente, dar s-au creat și altele noi. S-a lansat un vast program de propagandă prin care erau condamnate știința și cultura „burgheze”, curentele ideologice idealiste, precum și religia, considerată „opium pentru popor”. Cu multă vehemență era combătut „naționalismul”, asociat cu fascismul și antisemitismul. Au fost publicate liste cuprinzând mii de cărți, ziare și reviste interzise, care nu trebuiau să fie cunoscute, drept care au fost scoase din librării și biblioteci, multe dintre ele fiind arse, iar cele rămase au fost trecute la un „fond special”, cu acces extrem de limitat. Operele unor mari cărturari au fost complet interzise, între autori aflându-se Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Titu Maiorescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Au fost strașnic cenzurați Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, precum și Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu, Liviu Rebreanu și mulți alții pentru scrierile considerate a fi idealiste, naționaliste, antisemite, antirusești și antisovietice. „Omul nou” nu trebuia să cunoască valorile culturale ale trecutului, ci să fie „educat și format” în spiritul noii ideologii și a prieteniei cu marele vecin de la Răsărit – URSS. Conștiințele românilor erau manipulate în conformitate cu interesele acestei mari puteri.

Semnificativ este atacul împotriva lui Tudor Arghezi, unul dintre cei mai importanți scriitori români. Acesta a fost acuzat – într-un articol-fluviu, intitulat Poezia putrefacției și putrefacția poeziei, publicat în „Scânteia” (organul CC al PCR) din 5-10 ianuarie 1948 – că ar fi scris „pe gustul burgheziei”, propagând „niște idei elaborate în casa de nebuni”. Poezia sa „nu este propriu-zis o estetică, ci un fenomen patologic”. Ca urmare, Arghezi a devenit un poet interzis, românii nemaiavând dreptul să-i cunoască opera. În schimb, erau mediatizați poeți de duzină precum Dan Deșliu, Maria Banuș și Nina Casian care lăudau partidul, îi condamnau pe chiaburii exploatatori, redau izbânzile oamenilor muncii construiau cu succes socialismul în România.

Poezia putrefacției și putrefacția poeziei, articol publicat în „Scânteia” (organul CC al PCR) din 5-10 ianuarie 1948

Propaganda oficială acredita ideea că Occidentul era „în putrefacție și muribund”, iar românilor li se spunea că „lumina vine de la Răsărit”. Erau elogiate „marile realizări” ale Uniunii Sovietice, datorate indicațiilor date de I.V. Stalin – „genialul conducător al tuturor popoarelor lumii”. În 1950 numele său a fost acordat localității Brașov, care a devenit Orașul Stalin, în 1951 statuia sa a fost amplasată la intrarea în parcul Herăstrău din București (devenit Parcul Stalin), bulevardele din marile orașe ale României se numeau I.V. Stalin, tablourile sale se aflau în toate sălile de clasă și în sediile tuturor instituțiilor de partid și de stat. Multe întreprinderi și instituții au fost „botezate” cu numele său, i s-au dedicat poezii și cântece (unul dintre acestea glăsuia: „Stalin e nemuritorul / Și voința lui e-n noi”).

În timp ce valorile naționale erau contestate, se desfășura un amplu proces de manipulare a conștiințelor, prin acreditarea unor modele străine. Un loc important l-a ocupat rusificare prin introducerea studiului obligatoriu a limbii ruse începând cu clasa a IV-a și până la universități și institute de învățământ superior, crearea Institutului de Învățământ Superior Maxim Gorki care pregătea cadre didactice și alți vorbitori de limbă rusă, înființarea Librăriei Cartea Rusă, Muzeului Româno-Rus, Muzeului Lenin-Stalin.

În acei ani, propaganda oficială condamna în termeni vehemenți naționalismul, iar patriotismul era înlocuit cu internaționalismul proletar, care trebuia dovedit prin „dragostea fără margini față de prima patrie a socialismului – Uniunea Sovietică”.

Prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale din 9 iulie 1948, Academia Română a devenit Academia RPR, instituție de stat, care depindea de Consiliul de Miniștri. Tot prin decret au fost numiți cei 27 de membri titulari activi și 15 membri titulari onorifici al Academiei RPR, unii dintre ei fără o operă consistentă dar, cu toții, sprijinitori ai regimului democrat-popular. Au fost excluși cei care, „prin activitatea lor, s-au pus în slujba fascismului și a reacțiunii, dăunând prin aceasta intereselor țării și poporului”, în total 26 din cei 47 de membri activi existenți la 8 iunie 1948. Între cei eliminați s-au aflat Lucian Blaga, Ion Alexandru-Voinești, Ion Petrovici, Sextil Pușcariu, Constantin Rădulescu-Motru, Gheorghe Brătianu, Ioan Lupaș, Petre P. Negulescu, Silviu Dragomir, Dimitrie Gusti. În locul lor au fost „aleși” Mihail Roller, Emil Condurachi, Oscar Sager ș.a. fără o consistentă operă științifică. Academia RPR a fost organizată după modelul sovietic: pentru prima dată în istoria acestei instituții membrii ei primeau salariu (indemnizație) de la stat, precum și alte avantaje (între care automobil cu șofer pentru folosința personală); s-a instituit titlul de academician (akademic), până atunci folosindu-se cel de membru al Academiei Române; în cadrul Academiei RPR s-au înființat institute, cu personal salariat, care-și desfășurau activitatea pe baza unor planuri de cercetare științifică avizate de Prezidiul acesteia și aprobate de Consiliul de Miniștri.

În bună măsură, Academia RPR a devenit o instituție de propagandă, care organiza sesiuni și conferințe „științifice” cu teme precum: Importanța istorică a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie; Perspectivelor deschise creației literare de planul stalinist pentru transformarea naturii; Ajutorul primit de poporul nostru din partea poporului rus de-a lungul veacurilor; Eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist de glorioasa Armată Sovietică.

Manipularea conștiinței copiilor și tinerilor s-a realizat mai ales prin învățământ. Legea din 3 august 1948 stabilea că acesta era exclusiv de stat (desființându-se învățământul confesional) și laic (prin eliminarea religiei din școală). În învățământul superior s-au introdus discipline de „științe sociale” (economia politică, materialismul dialectic și istoric, socialismul științific), au fost eliminate „științele burgheze” (sociologia, psihologia), s-au înființat facultăți muncitorești cu durata de doi ani. Mulți dintre absolvenții acestor facultăți au devenit cei mai zeloși „activiști de partid și de stat”, remarcându-se prin intransigență și „spirit revoluționar”. Au fost înlăturați din învățământ profesorii „compromiși” (care făcuseră parte din partidele burgheze, precum și cei care nu acceptau să adere la noul regim). S-a instituit sistemul manualelor unice pentru fiecare materie, cele mai multe fiind manuale sovietice traduse în limba română.

Obiectul Istoria Românilor a devenit Istoria RPR, iar elevii de liceu (numit școală medie) trebuiau să învețe după manualul realizat „sub redacția acad. Mihail Roller”. Pentru concepția antinațională în care a fost scris acest manual, este semnificativ modul cum era structurată materia privind anii 1914-1923. În Partea a VIII-a: Epoca imperialismului (până la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie), Capitolul XXVII, cu titlul România în anii primului război mondial, avea următoarele subcapitole: 1) Anii neutralității. 2) Participarea României la războiul imperialist. 3) Mișcarea muncitorească de la 1914 - octombrie 1917. 4) Cultura (1900-1917). În Partea a IX-a, cu titlul România după victoria Marii revoluții Socialiste din Octombrie până la 23 August 1944, Capitolul XXVIII, intitulat România în perioada avântului revoluționar creat de influența Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (1917-1923) - era structurat următoarele subcapitole: 1) Însemnătatea istorico-mondială a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. 2) Intervenția imperialistă împotriva revoluției socialiste din Rusia. 3) Situația economică socială a României după războiul imperialist (1914-1918). 4) Lupta clasei muncitoare între 1917-1920. 5) Greva generală din 1920. 6) Crearea Partidului Comunist din România. 7) Congresul al II-lea al Partidului Comunist din România.

După cum se observă, participarea României la Primul Război Mondial era apreciată ca având un caracter imperialist și nu unul vizând întregirea țării, se trata pe larg un eveniment petrecut în Rusia – revoluția din Octombrie 1917, dar nu exista măcar un paragraf privind Marea Unire din 1918, act fundamental în istoria poporului român.

Pe atunci nu erau ONG-uri, dar mulți tineri au fost trimiși la studii cu burse în URSS, unde erau educați în spirit „revoluționar”. Gazdele asigurau tinerilor aflați la studii călătorii gratuite (sponsorizate) pe teritoriul URSS pentru a cunoaște realizările poporului sovietic, le înlesneau întâlniri cu „oamenii muncii”, le ofereau cărți și diverse materiale de propagandă etc. Întorși în România, ei erau cei mai intransigenți promotori ai intereselor acestei mari puteri în România. Fiind „cadre de nădejde” cu titlul de „candidat în științe” (care a înlocuit doctoratul, considerat a fi de sorginte burgheză) erau promovați în funcții de conducere – șefi de catedră, decani, directori de institute, directori de teatre, redactori șefi de ziare, cadre de conducere a Radioului etc. etc.

Manipularea conștiințelor s-a realizat și prin alte metode și mijloace, iar efectele acestei politici antinaționale s-au resimțit ani în șir. O revenire la valorile naționale s-a înregistrat abia din 1964-1965. Dar și după acești ani în domeniul culturii s-au menținut mulți dintre vechii staliniști, care s-au opus cu înverșunare scrierii și prezentării istoriei așa cum a fost, menținând în afara circuitului public importante personalități ale culturii românești și universale.

După 1989, unii aprigi staliniști au devenit „profesori de democrație”, cel mai mediatizat fiind Silviu Brucan. Unii dintre fiii foștilor cominterniști și-au schimbat direcția, de la Est spre Vest, cu aceeași intransigență, dar urmărind același obiectiv: denigrarea poporului român și valorile sale. Mulți ONG-iști acreditează ideea că a fi patriot înseamnă a fi naționalist, a promova valorile naționale înseamnă a fi împotriva integrării europene.

Manipularea a dat deja rezultate și acțiunea continuă cu intensitate. Au reușit să scoată istoria românilor din liceu și se propune scoaterea istoriei din învățământul gimnazial. Pentru acești neostaliniști, Eminescu este „scheletul din dulap”, iar Ion I.C. Brătianu un naționalist. Cu alte cuvinte, „nimic nou sub Soare”. Printr-o propagandă intensă și oferirea de avantaje, inclusiv funcții la nivelul unor instituții de stat, se cultivă confuzia valorilor. Pescuitorii în apă tulbure se simt foarte bine – acesta este mediul care le convine cel mai mult -și sunt extrem de vocali. Perspectiva marcării Centenarului Marii Uniri îi irită și de aceea fac tot ce le stă în putință pentru a discredita România și personalitățile ei istorice.

Cale spre restabilirea echilibrului, bazat pe adevăr și onestitate, este lungă și grea, dar ea trebuie parcursă cu responsabilitate și perseverență.

Cum comentati?