Clipa

Leru-i ler!

Autor: Ștefan Mitroi • Rubrica: Poezie • Dec 2016  Printează acest articol

poza-st-mitroi

Sate-nzăpezite cad din cer

Ninge cu pridvoare albe, leru-i ler!

Înflori-vor până dimineață

În ferestre mari grădini de gheață

Și-n grădini, ca niște licurici,

Lacrimi de părinți și de bunici.

Turle de biserici trec pe drum

Trase, leru-i ler, de cai de fum.

Chiar mai adineauri am văzut

Cum venea de sus un clopot mut,

Troienit va fi pământul tot

De clopotnițe de ger și de omăt.

Leru-i ler, în case pe velinți

Ninge cu bunici și cu părinți,

Geamurile de la drum sunt ninse

De gutui și candele aprinse.

Ni-i aduce iarna înapoi

Pe toți cei plecați de lângă noi.

Nu știu niciodată să fi nins

Ca în noaptea asta înadins

Din icoane cu-amintirea lor,

E pământul nămețit de dor!

Ieri înspre amiază se zvonise

Că va viscoli cu porți închise,

Dar a nins pe înserat ușor

Doar cu porți de lemn fără zăvor

Iar prin sat cu nechezat de cai

După care parcă un buhai

A țipat în depărtări stingher

Ce urgie dulce, leru-i ler!

Chiar tu însuți să te ningi în zori

Așteptând la prag colindători

Și-apoi să-și trimiți înlăcrimat

Sufletul în cer la colindat!

Cum comentati?