Clipa

Vacanțele bunicilor și părinților (V)

Autor: Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici • Rubrica: Inedit • Dec 2016  Printează acest articol

Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici

Cel mai vestit restaurant parizian din la belle époque a fost, după cele ce se discutau la Stolnici, restaurantul Maxim’s de lângă Piața Concorde1. El a devenit celebru după ce a fost preluat în 1900 de șeful de sală (maître d’hôtel) Eugène Cornuché, de la fondatorul său Maxime Gaillard (fost ospătar). Restaurantul a fost decorat de mari artiști2 și a devenit și rămas un monument pentru stilul art nouveau.

Și în zilele noastre este considerat un muzeu pentru acel Jugendstil care a înflorit în Europa occidentală la cumpăna veacurilor XIX-XX. Atunci era o curiozitate care a contribuit și ea la notorietatea localului. După câte am aflat mai târziu, a fost locul de întâlnire al personalităților mondene și culturale ale vremii ca Édouard VII, Marcel Proust, Feydeau, Jean Bugatti, Armand et Sosthènes de La Rochefoucauld, Sacha Guitry, Tristan Bernard sau Cocteau. Ultimul ne-a lăsat descrieri interesante ale restaurantului și atmosferei care domnea.

Restaurantul Le Grand Véfour

Restaurantul Maxim’s

Bunicul meu ne spunea că Ed Cornuche avea o idee fixă potrivit căreia în restaurant trebuiau să fie permanent prezente femei frumoase. De aceea, Maxim’s devenise locul de întâlnire al marilor demimondene ale Parisului ca Liane de Pougy, La Belle Otéro, Cora Pearl sau Émilienne d’Alençon care la acea vreme erau una din marile și scumpele atracții ale Parisului pe care mulți din tinerii boieri români le căutau3. Pe meniul restaurantului erau prezente feluri de mâncare dedicate acestor femei frumoase ca „pommes Lorette, selle d’agneau Belle Otéro” etc. Am avut și eu prilejul să iau un prânz aici invitat de Sandu Danielopolu4.

La Maxim’s (1907)

La Maxim’s (desen de epocă)

Un alt restaurant foarte căutat era Le Procope pe care l-am mai amintit. Vechi de pe vremea lui Ludovic al XIV lea a devenit celebru în timpul enciclopediștilor (care se întâlneau uneori aci) și apoi imediat după Revoluția franceză. Și astăzi se păstrează masa de lucru a lui Voltaire și într-o vitrină o pălărie pe care generalul Napoleon Bonaparte a lăsat-o ca să-și plătească un prânz. Robespierre, Danton, Marat, Condorcet, La Harpe, Voltaire și Diderot erau clienți obișnuiți ca și Benjamin Franklin sau Thomas Jefferson. Era restaurantul spectatorilor comediei franceze. Pe ușile toaletelor sunt încă folosiți termenii revoluționari de cytoien și cytoienne. La sfârșitul secolului XIX era cel mai vestit restaurant din cartierul Saint Germain5.

Restaurantul Le Procope

Bunicii mei nu se duceau nici pentru trecutul său prestigios, nici pentru frumusețea decorurilor sale interioare, ci pentru bucatele tradiționale extraordinare pe care le pregăteau și le mai pregătesc și azi ca: Soupe à l’oignon gratinée „Tradition”, Tête de veau en cocotte, Boeuf des „Révolutionnaires”, Pâté en croûte „Richelieu”, Rognon de veau à la moutarde violette, Coq au vin „Ivre de Juliénas” și altele pe care le-am uitat. Era restaurantul preferat al bunicului meu. Și eu de câte ori merg la Paris nu uit acest restaurant.

Coq au vin
Rognons à la moutarde violette

Bunicii mele îi plăcea mai mult restaurantul Prunier, care pe vremea ei se afla lângă Place Vendome6 unde azi se află restaurantul Goumard7. Fusese creat de Alfred Prunier și soția sa Catherine în 18758. Se pare că a fost lansat de principesa Elena Dolgoruki iar apoi de Sarah Bernard și de G. Clemenceau. Era un restaurant care servea în special pește și fructe de mare. Acolo se puteau găsi cei mai buni homari preparați după rețeta Thermidor.

Homard Thermidor

Un restaurant prestigios era bufetul gării Lyon („Buffet de la Gare de Lyon”)9, unde bunicii mei mergeau când plecau spre Nisa. A rămas până azi un monument de arhitectură și arte decorative în stil Art Nouveau (mai somptuos decât Maxim’s), creat cu prilejul Expoziției Universale din 1900. Sălile sale luxoase sunt impresionante, mai ales că se află într-o gară. Și atunci și acum mâncarea era și este pe măsura decorului.

Le Buffet de la Gare de Lyon (Restaurant Le Train Bleu)

Tata ne spunea că pe lângă aceste monumente ale gastronomiei franceze la Paris puteai să mai găsești sute de restaurante de calitate. Ne povestea despre niște restaurante muncitorești din cartierul de atunci al halelor unde puteai gusta un bulion minunat, o supă de ceapă excepțională, picioare de porc la grătar, momițe și alte bunătăți. Chefliii se duceau la orele 5 dimineața să guste preparatele simple dar excelente. Nu erau numai muncitori, artiști din boema vremii respective, dar și crema societății pariziene din la belle époque alături de turiști curioși, de snobi și de reali „gourmets”. Firmele acestor localuri erau extrem de pitorești: Le Chien qui fume, Le père Tranquile, Le Beau Noir, Le Pied de Cochon. Nouă nu ne vedea să credem că oameni din păturile superioare ale societății se înghesuiau în astfel de dughene.

NOTE:

1Pe rue Royale, nr. 3.

2 Louis Marnez, artiștii școlii din Nancy și pictorul Léon Sonnier, care a realizat frescele de pe pereți.

3 Nu trebuie să uităm că Liane de Pougy, la 40 de ani, în 1910, s-a măritat cu tânărul principe Georges Ghika ce avea doar 25 de ani.

4 Astăzi restaurantul aparține lui Pierre Cardin.

5 13, rue de l’Ancienne-Comédie, Antin.

6 Rue Duphot, nr. 9.

7 Actualul restaurant Prunier se află pe Avenue Victor Hugo.

8 În 1872 aveau primul lor restaurant pe rue d’Antin.

9 Astăzi se numește Restaurant Le Train Bleu.

Cum comentati?