Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Laborator Artistic » Pătru lu Ghițalani

Clipa

Pătru lu Ghițalani

Autor: Vasile Vasiescu • Rubrica: Laborator Artistic • Dec 2016  Printează acest articol

Vasile Vasiescu

Am intrat în sat noaptea târziu. Dinspre Voitești urma să se crape de ziuă. Gutuii vicelui păreau sufocați de căldură, Biserica spartă e exact ca în acuarela pe care o am de la dom’ Pănoiu, stejarul de la Pungani păzește singur mahalaua de câțiva ani buni (după ce s-a prăpădit ambasadorul nu s-a mai întors nici barza), la Dobrani latră în lanț câinele, iar pe terasa Gomoilor beau bere caldă câțiva adormiți. E o liniște încordată. În cimitir, doar o mână de greieri își mai face datoria. La crucea lui moș Pătru lu Ghițalani încă mai ard lumânările.

Eram copil, moș Pătru era în putere și „ajunsese” brigadier la cultura mare. Asta și pentru că „intrase” și cu boii și cu caru’. Îi luaseră întâi pământul, apoi plugul, grapa și prășitoarea. Totul. Era o noapte ca asta, stam cu moș Pătru „de pază” în foișorul din Țărățăl, în anul când încă n-apucaseră să ia și viile. Tot așa ca acum, încerca să se crape de ziuă. Dar dinspre Vîrjeni! „Nepoate, la noi, dimineața ne era adusă cu trenu de București. Oprea trenu în gară la Copăcioasa, cheferiștii deșertau câțiva saci pe care scria cu creion chimic «pentru Voitești», trenu pleaca după ce fluiera scurt de trei ori și, deodată, începea să se crape de ziuă.

E verificat ce-ți spun pentru că toată viața m-am sculat după ce pleca trenu din gara Copăcioșii. Și imediat ne-nvelea ziua pe toți”.

Moș Pătru își răsucea între degete o țigară din musteți de porumb. Greierii se auzeau numai în vie la nea Ion Fleci, de parcă i-ar fi venit și lui rândul să contribuie cu ceva. Luna stătea atârnată în scorușul Arzocenilor.

„Or ți-am spus că pe Ion al lu Fleci l-am adus în spinare după ce ne-am liberat din război? Luasăm bătaie la Cotu Donului, nu mai aveam ce face și câți am mai rămas, am plecat acasă. Ăsta al lu Fleci avea ceva la un picior și-am plecat amândoi. Pe jos. Tot câmpu Rusiei era numa o zăpadă. Ni se albiseră ochii de-atâta întindere. Ce mai, l-am adus mai mult în spinare, și tot drumu mai mult am vorbit io. Printre picături, pe el l-a mai luat și somnu. Îl simțeam că doarme c-o pomenea în vis pe Ioana lu Floroiu. A fost bună că i-a făcut trei copii. Avea brațe de muncă. Păcat c-au venit ăștia cu colectivu și-au plecat și-ai lui. Acu e și el singur. Când am ajuns noi acasă, araseră cam toți. Ăștia se învățaseră cu căldura și noi încă mai aveam bocancii înghețați.

Ne luase dracu pe front, ieram slabi și ușori, da cu Ion al lu Fleci în spinare nu mi-a fost prea bine în iarna aia. Bine că nici lui nu i-a fost ușor. Una, că pe iel îl durea un picior, și-al doilea, a cărat în spinare, prin toată Rusia, o ciopată dintr-o bombă. Din fieru ăla ne-a făcut Gheorghe Țiganu la amândoi câte-un plug. Și-acum pe-al meu mi l-au luat ăștia. Al lu Fleci nu l-a dat. L-a ascuns în pământ. Cică oțălu ăla nu ruginește orice-ar fi. Până târziu încoa i se cunoștea semnu din susu curului. Îl bătuse fierul. Și-atâta drum…”.

Iarnă, ulei pe pânză, Ion Țuculescu, 1940

Moș Pătru terminase țigara de mult. Se uita la mine și nu era sigur dacă nu cumva mă luase somnul. Nu dormeam. Tocmai învățasem la geografie despre URSS și nu reușeam să-mi închipui cum putuse moș Pătru să-l aducă în spinare pe nea Ion al lu Fleci atâta drum.

Știam pe dinafară toată capitalele republicilor sovietice. Dom’ profesor Flitan ne făcuse de le știam toți ăi dintr-a șasea.

– „Moș Pătru, ați trecut și prin capitale?”

– „Ce capitale? Le răseserăm pe toate la dus. La întors n-am mai avut de unde bea nici apă. Acu, c-au trecut atâția ani, parcă nici io n-aș crede că l-am adus tot drumu în spinare… He, he, he… Da ce, puteam să-l las pe acolo? Că bomba era în săculeț la el. Din ce-am mai fi făcut plugurile? Ce le-am mai fi dat noi ăstora?”

Mă luase somnul. Auzeam greierii din via lui nea Ion al lu Fleci. Așteptam să aud trenul în gară la Copăcioasa ca să se crape de ziuă.

Moș Pătru nu mai este nici el. Nici viile nu mai sunt. Nici nu se mai crapă de ziuă după cum se-aude trenul în gara Copăcioșii. S-au schimbat toate. Cred că în noaptea aia, de mult, i-am promis că n-am să-l uit. Cum să-l uit? Într-un an, în Bertești, unde le lăsase colectivu „lotu personal”, se iscălise cu briceagul pe toți dovleții de-i avea prin porumbi.

Pe toți scrisese cu litere de tipar: „Pătru lu Ghițalani”. Și pe toamnă, cearta dracului. Se iscălise și pe unul de trecea la el din porumbii Mării Liuții. Mai să-și scoată ochii pentru un dovlete. Parcă dacă-l „marcase”, trebuia să fie musai al lui. S-au împăcat repede.

Am aflat și de ce. Mi-a spus nea Costică Colectoru. Cică-n tinerețe, moș Pătru al lu Ghițalani ar fi prins-o pe doda Măria pe Gherghelău, când ducea mâncare la oameni. Avea lume la cosit la Livadia Verde. Nu i-a văzut nimeni. Era secretul lor. Noroc că și-au adus aminte la timp, că cine știe cum se termina cearta. S-o fi văzut pe doda Măria Liuții urcând pe la Apă Sărată, cu dovletele după ea. Și pe Lina lu Jelcu strigând-o la pârleaz: „Ce-i Mărie, ți-l lăsă până la urmă? Tot te-alesăși cu ceva…”.

S-au dus toate. Mi-l închipui pe Moș Pătru lu Ghițalani tânăr, îmbrăcat cu hainele lui de la regiment, împrejmuit de cartușierele ălea din piele atârnate pe burtă, cu arma la picior, stând de cart la Poarta Raiului. E sărbătoare. În calendar e cruce roșie. Noi stăm degeaba…

În cimitir, mai ard câteva lumânări. Sunt la crucea lui moș Pătru. Din gara Copăcioșii pleacă trenul. S-o crăpa de ziuă?

Cum comentati?