Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Laborator Artistic Timbru Gorjean » Satul doborât din cer

Clipa

Satul doborât din cer

Autor: Vasile Vasiescu • Rubrica: Laborator Artistic, Timbru Gorjean • Dec 2016  Printează acest articol

Vasile Vasiescu

Un sat pierdut în câmpie. Cât vezi cu ochii, din toate părțile simți că te sufoci de cuprinderea ei. Șoseaua se prelinge încet, furișându-se pe sub umbra firavă pe care câțiva corcoduși o lasă pe asfaltul lucios. Doi cai bătrâni abia trag după ei un docar negru. Sub roțile lui rămân dâre adânci și umede. În față, trei popi, o cruce și un coș de nuiele. La urmă, după copiii lui nea Haralambie, vin agale și nurorile lui, vreo cinci babe și un muzicant. Din când în când aerul e spintecat de țipătul ascuțit prelins dintr-o pâlnie galbenă de alamă, atârnată la gâtul unui omuleț uscat care molfăie pe lângă muștiuc cele câteva cuvinte cu care încearcă să-mi explice totul: „Am împărțit fanfara pe din două: io am venit la nea Haralambie, iar pe Scipio al Tavii lu Cașită l-am trimes să facă față la ai lu Împăratu. Tata a fost contingent cu nea Haralambie, mă știu și cu Marin – fi-su de-al treilea – de la școala primară, ș-apoi nu puteam să nu vin io, pentru că știu c-ai lui Rotaru nu se uită la bani. Ăștia și la răscruci aruncă pe jos cu de-ai de o sută. Nu mai prididesc ai lu Medelin cu adunatu și iar să laudă Tase Sereleu c-o să vândă toate napolitanele cu miez de cacao de i le-aduce noru-sa din Turcia”.

În docar, între flori, cu pălăria de-a dreapta, cu mâinile legate pe burtă, cu picioarele împreunate-ntr-un ochete de sfoară și cu bărbia strânsă și ea cu o bentiță albă de tifon (semn că nu-i bine să ne mai spună ceva), se hodine pentru toți nea Haralambie. În urma mea, pe trotuarul pavat cu dude, o aud pe o babă subțire și mică: „Las’ c-a trăit destul și nici nu mai prea avea îndemn. Copiii și-au ridicat toți cășile ăle mari, de muncit nu mai făcea nimic și nu-i mai plăcea nici rechiu. Trăia degeaba. Bine că l-a luat vara. Că la toamnă cine știe ce-o mai fi. Ăștia or să trebuiască să aibă numai de grija câinelui. Măcar să-i dea drumul din lanț. La casă m-oi mai uita io. Da-s și io strânsă din toate părțile cu viața. Nu mai fac față că nici io nu mai prea am timp. Ne-am învățat să ne plângem. Aia-i”.

În față, pe deasupra teilor dărâmați de flori, se văd turlele bisericii și clopotnița. Din ea, de sus de tot, dangătul de bronz cade pe-o dungă peste satul prăhopit de căldură. Cei doi cai opresc cam în dreptul porților de fier, popii se-ndeamnă cu politețuri care să și-o ia înainte, babele cad dărâmate pe băncile din fața cimitirului și nea Haralambie pare-a vrea să strige la careva să-l dea jos din docar. Copiii se-nghesuie și ei după umbră și fac gălăgie. Soarele-i sus și parcă-i mai hotărât să ne termine pe toți. Aerul abia mai stă atârnat deasupra noastră.

De la câmp, Ludovic Bassarab (1868-1933)

În biserică, nea Haralambie-și face loc printre lumânări și-i așteaptă pe popi să-i dea-nainte cu slujba. Groapa-i gata și finu Gore moșmondește la niște rugi ca și cum ar vrea să lățească pârtia. Popii dau semne că-i de-ajuns cu cântatul, nurorile încep toate, ca la un semn, să bocească, Iorgu lu Mutu, Pătru Ioanii lu Ciofu, Costică Scurtu și Ion ăl Mic al lu Grosu îl iau în spinare pe nea Haralambie și-l duc, cât pot ei de încet, pe pârtia lățită de finu Gore, până în dreptul gropii.

Lângă mine o umbră subțire și mică dă să-și vorbească printre sughițuri: „Haralambie, Haralambie, te dusăși iar la a ta, că pe mine mă lași iar cu toate pe cap și să nu m-aștepți că io nu mai pridid cu viața, că să văd ce-o mai fi, că nu plouă de loc și anu ăsta nu se fac de nici unele…”

Se-apropie de mine și mă întreabă cât poate ea de încet: „Ce s-aude pe la oraș, se-ndreaptă timpurile?” Dau din cap ca și cum aș vrea s-o asigur că va fi bine și o aud iar, mai încet și mai de departe: „Auzi, Haralambie că nu se știe cât mai durează, vezi-ți de-ale tale și să nu m-aștepți, că pe la noi nu se știe, nu e nimica sigur”…

Cimitirul parcă ne-nghițise pe toți. Soarele coborâse cam la un stat de om. Lângă câmpia goală satul părea doborât de căldură. Se făcuse una cu cerul. Îmi rămăsese înfipt în minte bocetul tot mai pierit al bătrânei: „Vezi-ți de-ale tale că pe la noi nu se știe, că nu e nimica sigur…”.

Cum comentati?