Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Permanenţe » Dumnezeul Nostru Adevărat

Clipa

Dumnezeul Nostru Adevărat

Autor: † P.S. Emilian Lovişteanul • Rubrica: Permanenţe • Dec 2016  Printează acest articol

† P.S. Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

Plecând de la această mărturisire de credință, întemeiată pe cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos pe care le găsim în Sfânta Scriptură: „Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17,3), concluzionăm de fapt, legătura noastră cu Dumnezeu Creatorul și ne împlinim scopul vieții pământești.

Cu sufletul deschis, cu credință, dragoste, nădejde și fără complexe de inferioritate, putem pleda pentru D.N.A.-ul creștinilor, adică Dumnezeul Nostru Adevărat, fără niciun fel de glumă și nici speculații teologice sau sociale, într-o Europă ce se îndepărtează de creștinism.

Astfel, mă voi opri doar la judecata lui Dumnezeu, care este diferită de judecata lumească, pe care o putem înțelege din Revelația divină, din cele două izvoare ale ei: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Având în vedere că se apropie Praznicul Nașterii Domnului Iisus Hristos, este necesar să înțelegem că Întruparea Fiului lui Dumnezeu are ca scop mântuirea oamenilor, după cum la a doua venire a Domnului va avea loc Judecata de Apoi sau universală (cf. Matei 25,31-34).

Deasupra interpretărilor și judecăților omenești, care pot fi uneori subiective și nedrepte sau obiective și drepte, se află analiza și judecata divină, a lui Dumnezeu care se aplică uneori pe pământ, alteori în cer, dar niciodată nu se face în mod părtinitor, nedrept și incorect: „Dumnezeu este judecător drept, tare, îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi” (Psalmul 7,11). Indiferent de cum ne comportăm în lumea aceasta și chiar dacă scăpăm de judecata unei instanțe judecătorești, totuși ca ființe vii și nemuritoare nu putem trece de judecata lui Dumnezeu (cf. Ioan 5,27-29): „Și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5,29).

În aceste condiții trebuie să știm că împreună cu judecata lui Dumnezeu se află adevărul, iubirea și bunătatea Sa: „Pentru aceea, oricine ai fi, o omule, care judeci, ești fără de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, căci aceleași lucruri faci și tu care judeci. Și noi știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, față de cei ce fac unele ca acestea” (Romani 2,1-2).

Apelul omului (creștinului) la aceste trei atribute și manifestări divine se face prin pocăință, smerenie, dragoste și răbdare.

Când greșești, trebuie să-ți ceri iertare, când cineva ți-a greșit trebuie să-l ierți, după îndemnul Domnului Hristos din rugăciunea Tatăl nostru (Matei 6,9-15). Desigur că putem apela la multe nuanțe cu privire la dreptate și la iertare, la dreptatea căutată în această lume și la iertarea din familie, dintre cunoscuți până la iertarea vrășmașilor. Și în privința judecății umane și mai ales în ceea ce privește Taina Spovedaniei, vinovăția constatată este urmată de cele mai multe ori de canonul de pocăință sau epitimii. Persoana umană trebuie să analizeze consecințele greșelilor, să dorească vindecarea, să îi pară rău pentru greșeala săvârșită și apoi să pună început bun. Măsurile duhovnicești sunt luate tocmai pentru însănătoșirea sufletească și trupească a penitentului.

Legea divină nu este făcută pentru a fi încălcată, ci pentru a fi respectată, iar parafrazând cuvintele Evangheliei „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2,27), conștientizăm faptul că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege (cf. Romani 3).

Amintim aici că în Constituția României, Articolul 16 (alin. 2) se spune că „Nimeni nu este mai presus de lege”.

În Sfânta Scriptură vedem că Dumnezeu a dat oamenilor Legea (Decalogul) prin Moise pe Muntele Sinai (cf. Ieșirea 20). Mai târziu, la plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu Care S-a Schimbat la Față pe Muntele Tabor și S-a Înălțat la Ceruri, după ce a pătimit, a murit pe Cruce și a Înviat din morți, a venit pe pământ nu ca să strice Legea, ci să o împlinească: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5,17).

Judecata de Apoi, Deisis

Sfântul Apostol Pavel vrând să atragă atenția că toți oamenii vor fi supuși judecății Fiului lui Dumnezeu, spune că „nu cei ce aud legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptați” (Romani 2,13), subliniind faptul că Dumnezeu este drept cu toată lumea, „dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred, căci nu este deosebire” (Romani 3,22).

Un al aspect al rânduielii dumnezeiești pe care trebuie să-l desprindem din Biblie este acela că prima venire a Fiului lui Dumnezeu are ca scop slujirea și mântuirea oamenilor: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3,17), cu toate acestea, noi oameni nu căutăm totdeauna să beneficiem de lucrarea lui Hristos prin Biserica Sa: „Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina. Căci faptele lor erau rele” (Ioan 3,19).

Plinitorul legii, Iisus Hristos ne spune că prin iubirea de Dumnezeu și a semenilor se poate împlini sau cuprinde toată Legea primită de Moise pentru poporul ales (cf. Matei 22,37-40).

A face rău aproapelui înseamnă a păcătui față de Dumnezeu (cf. Matei 25,45), iar răul cuprinde mai multe forme de manifestare: furtul, vorbirea de rău, indiferența, neajutorarea, uciderea, invidia, minciuna, judecata aproapelui ș.a.

Întâlnim peste tot oameni care se judecă unii pe alții, chiar dacă nu s-au întâlnit niciodată, nu au dialogat niciodată, ci doar sunt văzuți la televizor, ascultați la radio sau observați în presa scrisă, însă sunt porniți și determinați pentru a judeca orice faptă ce nu se potrivește măsurii standardelor lor .

Putem afirma fără rezerve că în ultimii 25 de ani, schimbându-se mentalitatea, s-a format (deformat) o categorie numeroasă de așa-ziși judecători, analiști și critici sociali, în afara profesiilor corespunzătoare și a domeniilor de activitate competente.

În același sens, revenind la Sfânta Scriptură și Biserică, imediat observăm din învățătura acestora, că Fiul lui Dumnezeu în activitatea Sa pământească nu a judecat pe nimeni, nici chiar pe cei păcătoși. Găsim exemplul cu femeia păcătoasă aspru judecată de farisei și cărturari, dar îndemnată de Hristos să nu mai păcătuiască (Ioan 8,3-11), atrăgându-ne atenția tuturor oamenilor, zicând: „Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 8,15-16).

De asemenea, Hristos nu a divulgat păcatele celor pe care i-a iertat și vindecat, ci a văzut credința lor sau a prietenilor, a constatat dorința de îndreptare și i-a ajutat (cf. Marcu 2, 3-12). De la El a învățat Biserica prin Taina Spovedaniei să nu judece pe penitent, ci să-l ierte în numele lui Dumnezeu și să-l ajute în îndreptarea sa.

Sunt oare întotdeauna măsurile dreptății (judecății) omenești pentru îndreptare și neîntoarcerea la greșeala săvârșită?

Am văzut cu ani în urmă în unele penitenciare pentru minori și adulți din zona Milano (Italia), cum măsurile administrative luate de autorități urmăreau reintegrarea socială a persoanelor condamnate pentru fapte săvârșite ce nu îi privau de libertate toată viața. Reintegrarea socială atât pentru minori cât și pentru adulți se realiza în etape. Acest mod de lucru ne aduce aminte de cuvintele lui Dumnezeu: „Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot așa este adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa și să fie viu” (Iezechiel 33,11).

Este necesar să înțelegem că uneori Dumnezeu prelungește viața omului pe pământ tocmai pentru a se îndrepta, a se pocăi, a răscumpăra timpul păcatului în timp al împăcării, al curățirii conștiinței și chiar a plăti pentru greșelile săvârșite. Cred că așa ar trebui să înțelegem iubirea lui Dumnezeu și anii vieții îndelungate pe pământ, indiferent de vârstă, profesie și pregătire.

Ca oameni într-o lume frumoasă dar complicată, între multele așteptări de la familie, prieteni și societate, cel mai dătător de bucurie și speranță este mesajul și chemarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei 25, 34-36).

Așadar, avem în vedere nu moșteniri și moștenitori ai averilor pământești pentru care multă lume se judecă și pe care nimeni nu le păstrează pentru veșnicie, ci de fii moștenitori ai unui alt plan de existență întru bucuria și slava lui Dumnezeu. Ce miraculos sună această promisiune și cât de mult nu luăm în considerare făgăduința lui Dumnezeu!

Analizând modul de a gândi și a făptui al unor români, ajungem la concluzia celor spuse de Dumnezeu: „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre și căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Și cât de departe sunt cerurile de la pământ, așa de departe sunt căile Mele de căile voastre și cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 55,8-9).

Și atunci, într-o lume coborâtă în confuzie, indiferență, imagine falsă, manipulare și imoralitate ce așteptări să avem? Rămâne să ne rugăm adesea cu cuvinte simple, dar mari: Dumnezeul nostru apără-ne (D.N.A. spus pe scurt) de tot răul, dezbinarea și păcatul, pentru „că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munții pustiei, nu vine ajutorul; Ci Dumnezeu este Judecătorul; pe unul îl smerește și pe altul îl înalță” (Psalmul 74,6-7).

În lumina Praznicului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, darul luminii vieții este de preferat întunerecului acestei lumi, fiindcă „întru El era viața și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1,4).

Cum comentati?