Clipa

Destin

Autor: Nicolae Croitoru • Rubrica: Magazin • Oct 2016  Printează acest articol

Dintr-o redie de deal

A ieșit un pui de cal,

Care-o rupe spre pădure

După mure de stelar.

Copitând prin colb de cer,

Suie, cade, cade, urcă

Peste-a vremurilor furcă

Zămislind printre ponoare

Din dorință, o visare.

Și prin timp, ca o nălucă,

Prinse mânzul dor de ducă

Într-o pajiște de flori.

Dar simți atunci fiori

Că-n zăpodie la prânz

Va muri sărmanul mânz.

*

În buiestru prins pe deal

Bietul mânz, murise-n cal.

Cu zăbală și-n dârloagă,

Prinse calu-atunci să tragă

Peste vremi și cu sudoare,

Carul gol sau plin cu draci

Pe sub umbre de copaci.

Și-n răbdarea lui de cal,

S-a-ncordat să urce-un deal

Carul vechi pe colț de piatră.

Dar atunci, s-a rupt în două

Cerul, și-a-nceput să plouă,

Și-a căzut sărmanul cal

Peste-o margine de mal.

*

Și-n destin de timp ecvestru,

I-au scos capul din buiestru,

Și i-au dat un brânci să cadă

Într-un șuier de viroagă.

Și povestea s-a sfârșit.

Bietul cal a mai trăit

Doar un pic, cât timp să vadă

O murire de zăpadă.

*

Cum comentati?