Clipa

Dan C. Mihăilescu: „Cultura, inclusiv cultura sportivă, este dresorul care îmblânzește fiara din om…”

Autor: Tiberiu Stama • Rubrica: Cronici, Sportul, act de cultură • Oct 2016  Printează acest articol

Tiberiu Stama

Scriitor cu o prodigioasă activitate, critic și istoric literar, eseist, dar și romancier totodată, longeviv realizator al unei emisiuni culturale, Omul care aduce cartea, Dan C. Mihăilescu și-a găsit timp să se afle și în intimitatea fascinantă a sportului. De când? „Încă de la 12-13 ani când am cochetat cu voleiul. Ridicător, fiind mic de statură…”

Dar, ca orice copil, nu putea ocoli sportul-rege: „Am jucat fotbal, în mahala, pe Giurgiului…” A avut însă ambiția de a mai face un pas, ajungând la o selecție pentru echipa de sub podul Grant: „Se întâmpla prin anii ’66-’67, când între gloriile rapidiste se aflau multe legende: Dan Coe, Motroc și nu numai…” Odată cu trecerea anilor avea să fie fermecat de drumeții, cum și recunoaște: „Am o foame de natură, de iarbă, de verde, de fân, de zăpadă, de tot ce ține de acuitatea senzorială.” Sunt mărturisiri de suflet exprimate cu sinceritate și poate și cu o ușoară nostalgie, acum când a trecut de a doua tinerețe (în decembrie va împlini 63 de ani…), într-un recent număr al cotidianului „Gazeta sporturilor”. Tot cu același prilej își dezvăluie interesul pentru tot ce mișcă în perimetrul sportului de la noi și de pretutindeni, încât este în măsură să caracterizeze câteva personaje celebre:

„Nadia? Model de talent și tenacitate…”; „Ilie Năstase? Un artist!”; „Roger Federer? Eleganță! Un domn…”; „Messi? Un subtil!”; „Ronaldo? Cămătaru al lor. Faimos că nu îl poate faulta nici dracu!” Și, apropo de tenis, care îi trezește un interes permanent, mai ales vis-à-vis de Simona Halep, căreia unii prea îi caută, cum se spune, nod în papură: „Ne legăm de ea, o tocăm într-una. Să-i dăm voie să mai și piardă. E omenește!…”

De ce apetența scriitorului, încă nestăvilită, dar evident cu măsură, pentru sport: „M-am simțit întotdeauna vindecat mental, după ce am făcut mișcare… Mișcarea fizică fiind aceea care îți aerisește mansarda, la fel ca și cititul… De fapt, după orice formă de mișcare sportivă deplină, sufletul se simte ca atunci când ieși din biserică, după o liturghie.”

Dan C. Mihăilescu

Sursa foto: AgentiadeCarte.ro

Alte două reflecții ține scriitorul să dea în vileag: „Cultura, inclusiv cultura sportivă, este dresorul care îmblânzește fiara din om…” Și o alta, care vizează un spațiu teritorial foarte larg: „Sportul reușește să facă biopsia unei țări. Este ca un fel de RMN. O tomografie. Scanează organismul național…”

Pentru Dan C. Mihăilescu, aidoma multor scriitori, colegi de breaslă, sportul a fost și rămâne o modalitate de a înfrumuseța timpul, de a-i da un chip senin, lipsit de contradicții. Este de fapt ceea ce au ținut să sublinieze, tot în această rubrică a revistei, mai direct sau mai discret, personalități de anvergură în literatura românească, începând cu Mihail Sadoveanu și continuând cu Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu, George Călinescu și nu numai…

Cum comentati?