Clipa

Sfinții în mentalul colectiv. Genalogia cerească a comunității omenești

Autor: Prof. univ. dr. Ilie Bădescu • Rubrica: Cronica civilizatiei • Oct 2016  Printează acest articol

Prof. univ. dr. Ilie Bădescu

Ciclul sărbătorilor de toamnă-iarnă este un prilej de rememorare a unei ordini universale ilustrată la vârf de societățile țărănești. În curgerea acestui ciclu, familia pământească viețuiește consuetudinar cu sfinții ocrotitori și deci cu familia cerească. Lumea țărănească așa viețuia. Ciclul de praznice ale casei sau ale familiei lărgite o dovedește. Cam de pe la Sâmedru, adică de pe la 26 octombrie încep praznicele de sfinți ale caselor. Fiecare familie țărănească se ținea de un sfânt pe care îl prăznuia cu tot neamul, cu toată ramura genealogică și cu vecinii, un fel de câmp de rudenie reziduală. După Sâmedru, adică după sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir, urma Sânnicoară, adică prăznuirea cu toți ai familiei a Sf. Nicolae, pe 6 decembrie, Sf. Ștefan, iar prăznuirea de Sf. Ioan, foarte popular în psihea colectivă a lumii țărănești, se săvârșea tot cu neamul întreg, cu toți cei ce se trag din aceiași strămoși. Spiritualitatea țărănească adopta un sfânt ca ocrotitor al casei și astfel transmuta neamul pământesc într-o genealogie cerească, de pe pământ la cer, păstrându-se printre cei de aici, dar adunându-se cu sfinții din ceruri și cu strămoșii pământești, fiindcă de praznic erau pomeniți și morții casei, adică se făcea pomelnicul tot, de la Moșul casei și al acelui neam la utlimul plecat. Prăznuirea se săvârșea sub ocrotirea Sfântului, cu toți cei de aici și de dincolo. Societățile moderne, din acest punct de vedere, au provocat o gravă ruptură a mentalului colectiv, a cerului de pământ, a lumii de aici de lumea de dincolo, a neamului pământesc de neamul ceresc, fiindcă prin sfinții prăznuiți cu tot neamul lumea tradițională memora înrudirea cu sfinții din cer. Tot sărbători comune sunt Sângeorzul, Sâmpetrul, (sărbători legate de Sfinții Petru și Pavel, de Sf. Mare Mucenic Gheorghe), Arhanghelul, adică praznicele de Sf. Arhangheli, Sf. Ilie etc. Viața sufletească a lumii tradiționale era întemeiată, fondată pe nume de sfinți. Țara Românească este întemeiată pe râuri și pe nume de sfinți, spune mare poet, dreptul Eminescu, la patru niveluri: sfinții familiei, sfinții micii comunități, sfinții meseriilor și ai profesiunilor, sfinții orașelor, sfinții locurilor importante, sfinții de hram, ai Bisericilor, în frunte cu Catedralele patriarhale și, culminativ, sfinții neamurilor (ai popoarelor), Arhanghelii și Îngerii cetelor cerești. Sfinții patroni sunt una dintre cele mai însemnate fețe ale libertății umane, complinind libertatea descoperită omului prin fața lui genială și prin cea eroică sau agonală. Libertatea are aceste patru fețe: sființială, genială, profetică și agonală sau eroică. Toate acestea sunt ipostazele unității providențiale, a unei teandrii universale, care ne face pe noi participanți activi și liberi la manifestarea proniatoare a lui Dumnezeu pe pământ, a Proniei divine.

Sfântul Gheoghe. Sursa foto: CrestinOrtodox.ro

O mențiune aparte se cuvine pentru conștiința covenantală a popoarelor creștine, care prin sărbătoarea Sfinților Strămoși (a Patriarhilor, Drepților și Proorocilor) din Legea Veche, serbată în prima duminică după 11 decembrie, arată legătura lăuntrică a mentalului colectiv cu fundația verotestamentară a ordinii spirituale a lumii. Ordinea popoarelor este una covenantală, ne spune în chip strălucit sociologul izraelian D.J. Elazar, adică se trage din Legea Veche și este consacrată confirmativ prin rânduiala de sfinți ai Noului Testament, adică în Iisus Domnul. Deasupra tuturor sărbătorilor confirmative ale Vechiului și Noului Legământ se situează ciclul sărbătoresc al înomenirii lui Dumnezeu, de la Naștere la Înviere, prin care toate popoarele se recunosc drept unul și același neam, mărturisind tot legământul și pe cel vechi și pe cel nou, adică adeverind nașterea prin genealogie cerească, scripturistică, a unei civilizații covenantale universale, care este pivotul planetar al Noii Lumi. Această lume întemeiată pe fundamentul iudeo-creștin a așezat temelia primei civilizații planetare ridicată instinctu divinitatis (prin inspirație divină), care ne face pe toți martori, mărturisitori, și apărători ai marelui legământ dintre om și Dumnezeu. Civilizația covenantală are începutul în cer, când Dumnezeu hotărește treimic să coboare în lume și în acest scop deschide pe planetă ciclul abrahamic, pe care-l adeverește consacrator prin Moise spre a pregăti venirea lui Dumnezeu pe pământ. Pe versantul său istoric, ciclul manifestărilor providențiale este confirmat prin anumite momente cruciale legate toate de numele sfinților, precum este, pe versantul răsăritean, acel moment când Împăratul Constantin schimbă sol Invictus, tot prin „inspirație divină” (instinctu divinitatis), cu monograma creștină și astfel devine primul exponent european de vizibilitate universală al civilizației covenantale a planetei.

Sfântul Dumitru. Sursa foto: Basilica.ro

Ascensiunea în istorie a acestei civilizații este războiul biruitor al Legământului care face din civilizația noastră una covenantală de însemnătate și misiune planetară fiindcă prin ea omenirea se va mondializa cu adevărat, adică va deveni un singur neam planetar, neamul pământenilor. Prin această civilizație covenantală începe ciclul istoric universal al planetei și marea bătălie pentru apărarea lumii de marea stricăciune luciferică ce amenință viața pe pământ.

Sfântul Nicolae

Sursa foto: CrestinOrtodox.ro

Sfântul Ioan Botezătorul

Sursa foto: Cuvantul-Ortodox.ro

Cum comentati?