Clipa

Încă un monument la Iași

Autor: Mircea Radu Iacoban • Rubrica: Actualitatea • Oct 2016  Printează acest articol

Mircea Radu Iacoban

Din toamnă, zestrea statuară a Iașiului va fi și mai bogată: se fac pregătiri pentru începerea lucrărilor de amenajare a unui ansamblu memorial în zona așa-numitului „centru civic”, unde va fi amplasat bustul marelui scriitor liric clasic georgian Besarion Gabașvili, dimpreună cu piatra de mormânt a celui ce a murit la Iași în decembrie 1791. Fusese înhumat în cimitirul Bisericii „Sfânta Vineri”, atestat documentar în zona actualei Hale Centrale. Și biserica, și cimitirul au dispărut către sfârșitul veacului XIX, dar piatra de mormânt, adevărată operă de artă, s-a păstrat, o vreme, la mănăstirea Golia, apoi în sectorul demolat al Lapidariumului; acum se află în inventarul Muzeului de Istorie de la Palatul Culturii. Foarte puține se știau despre clasicul georgian ce și-a sfârșit zilele la Iași în veacul XVIII până când, în 1977, la Editura „Junimea”, i-am publicat Oștile tristeții, întâia și până acum singura culegere din versurile lui traduse în România. Tot atunci s-a lansat și ideea ridicării unui bust – au trebuit să treacă aproape patru decenii până la soluționarea doleanței georgienilor ce acordă înaltă prețuire amintirii reprezentantului de frunte al liricii lor clasice, dar și demersurilor întreprinse în acest sens de fosta Asociație a Scriitorilor din Iași. Cartea lui Gabașvili, căruia contemporanii îi spuneau Besiki (cu acest nume figurează pe pagina de titlu) s-a publicat prin strădania doamnei Fanny Gingihașvili, cea care a înființat, în 1962, primul curs de limbă și literatură română la Universitatea din Tbilisi. Printre colaboratorii principalei autoare a traducerii (Dumitru M. Ion, Dinu Flămând, Laly Cociladze), s-a numărat și fiul ei, inginerul Gary Gingihașvili, un excelent cunoscător al limbii și civilizației românilor. Este cel ce avea să devină sufletul materializării inițiativei de nemurire în bronz – fiindcă, trebuie spus, bustul este un cadou georgian oferit Primăriei Iașiului și s-a realizat prin strădania Fundației Culturale Georgiene (instituție privată), cu contribuția unor iubitori de istorie și literatură națională răsfirați acum prin mai multe țări europene. Autorul bustului este cel mai renumit sculptor georgian, șeful Catedrei de Sculptură la Academia de Arte din Tbilisi, David Maisuradze, care și-a reprezentat țara la Expo 2005 în Japonia, a expus în toată lumea și-i semnatarul unor prețuite lucrări monumentale pe tot cuprinsul Georgiei. Poetul și diplomatul Besarion Gabașvili s-a născut la Tbilisi în 1750, într-o familie de intelectuali din rândul căreia se cuvine menționat mitropolitul Timotei, poeții Nicoloz și Maria Gabașvili, precum și duhovnicul împăratului Teimuraz al II-lea, tatăl lui Besiki, Zaharie, considerat în epocă „bun cunoscător al filosofiei antice, predicator și orator, minunat poet și scriitor” – cum se vede, poezia a fost pasiunea comună a familiei. După o perioadă aventuroasă, în care Besiki a cunoscut și mari onoruri, dar și surghiunul, este trimis de țarul Imeretiei să-l reprezinte pe lângă cneazul Potemkin, cel ce se visa rege al Daciei și, după peripluri prin Ucraina și Moldova, își stabilise, în 1789, curtea la Iași. Nu se știe în ce împrejurări și-a pierdut Besiki scurta lui viață de 40 de ani (și Potemkin avea să moară tot la Iași și în același an, 1791). Este considerat „ultimul mare reprezentant al literaturii vechi georgiene”, care „a reînviat formele tradiționale ale poeziei, dominate mai ales de genul epopeic, dar le-a depășit prin inventivitate”, distingându-se prin „muzicalitatea deosebită a versurilor, bogăția aliterațiilor și varietatea rimelor ce dau vioiciune și suplețe acestei poezii”. Besarion Gabașvili își doarme somnul de veci în pământul Moldovei. Locul exact al mormântului nu se cunoaște, bustul urmând să fie amplasat în zona fostului cimitir „Sfânta Vineri”, acum devenită „centrul civic” ieșean. Pe piatra de mormânt ornată cu vechi motive georgiene scrie: „În acest mormânt zace Principele Visarion Zaharovici Gabașvili, care a fost trimis ambasador al Țarului David pe lângă prea înalta Curte împărătească a Rusiei și a sfârșit aici la Iași la 40 de ani – 1791, ianuarie 24. La trecători cer iertare”.

Cum comentati?