Clipa

Caietele negre (Schwarze Hefte) și capcana lui Heidegger (II)

Autor: Prof. asociat Adinel Bruzan • Rubrica: Filosofie • Dec 2015  Printează acest articol

bruzan

(Continuare din numărul trecut.)


Regele vulpoilor

Într-un scurt text intitulat Heidegger vulpoiul18, H. Arendt povestește cum vulpoiul Heidegger, atât de lipsit de șiretenie încât cade în toate capcanele, ajunge totuși la cea mai șireată idee: să-și transforme capcana în bârlog. Prizonier al propriului bârlog-capcană, el devine regele vulpoilor, căci pentru a-l vizita, orice alt vulpoi trebuia să cadă în capcana lui.

Sensul acestei povestioare nu este clar, dar dacă o interpretăm ca o metaforă a „situației” gândirii lui Heidegger față de lumea preocupărilor umane, atunci am putea spune că capcana devenită bârlog este o anumită viziune a lumii în care nimeni nu poate să „intre” fără să îi împărtășească consecințele. Ceea ce ar corespunde „crimei perfecte” descrise de L. Strauss în PAR19, pe care nimeni nu o poate denunța fără să devină în același timp complice. În Scrisoarea despre umanism, Heidegger se opune lui Sartre afirmand: „Dacă se gândește în termenii din SuZ, în loc de această propoziție («ne situam tocmai pe un plan unde nu sunt decât oameni»” am avea: ne situăm tocmai pe un plan unde este, în principal, Ființa.20” Intrând în opera lui Heidegger cititorul și comentatorul părăsesc planul oamenilor pentru a se situa pe planul ființei. Ironic vorbind, nu pot să intre în bârlog fără să intre în capcană. De unde poate și tentația de a „uita” că este o capcană, de a nu vedea decât bârlogul. Este exact mecanismul iluziei descris de Clément Rosset: un dublu al realului care să îți evite să vezi ceea ce ai în fața ochilor21. Astfel, un mare gânditor neputând fi un nazist ordinar – căci cine frecventează naziștii ordinari? –, el trebuie să fi dezvoltat un „național-socialism privat”, neapărat „spiritual”. La fel, antisemitismul sau neputând să fie vulgar, el trebuie să fie „onto-istoric” (seinsgeschichtlich)22.

untitled-1

Martin Heidegger, Caietele negre (Schwarze Hefte), 1931-1941

Regele e mort, trăiască regele!

„Reacțiilor violente”23 suscitate de apariția primelor trei volume din Caietele negre vor schimba oare percepția pe care o avem despre Heidegger? E dificil să răspunzi la această întrebare, pentru că, așa cum zice P. Trawny, „E adevărat că pare puțin probabil să poţi situa expresii precum «evreimea internațională» într-un alt context decât cel al antisemitismului. Caracterul lor antisemit mi se pare imposibil de refutat. […] Dar miza adevărată a discuției privește consecințele ce trebuie trase și dacă trebuie sau nu să respingem această gândire în ansamblu. 24” Căci dacă „la Heidegger, totul se încheagă dintr-un capăt în celălalt25” nu avem decât două alternative în formă de dilemă: acceptare totală sau respingere totală. Chiar P. Trawny, care militează pentru „o a treia cale”, ce ar discerne conținutul filosofic de „greșeli”, revine la această dilemă și militează în definitiv pentru acceptarea totală în numele unei „repoetizări / mitologizări” a lumii26 pe care numai opera lui Heidegger ar permite-o astăzi.

Dar nu este și această viziune a operei un fel de capcană, o ultimă capcană pe care Heidegger și heideggerienii și-au întins-o singuri?

NOTE:

18 H. Arendt, QPE, p. 87-89.

19 L. Strauss, PAR, Cap. I.

20 Heidegger, RDG, p. 315.

21 C. Rosset, RSD. Autorul utilizează exemplul lui Boubouroche: fiindcă iubita lui, Adèle, ascunde un alt bărbat în dulap, fără nicio altă explicație, înseamnă că îi este fidelă!

22 Trawny, HA, p. 18.

23 Trawny, HA, p. 18.

24 Trawny, LEH, p. 17-18.

25 Beaufret, Existentialisme, p. 18.

26 Trawny, LEH, cap. 22-26.

Cum comentati?