Clipa

Memoriile unui boier de viță (XVIII)

Autor: Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici • Rubrica: Inedit • Mar 2015  Printează acest articol

Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici

Bunica mea îmi povestea de seratele literare de la București și Sinaia unde se citeau sau se recitau opere literare și se jucau mici piese de teatru în care actorii erau membrii protipendadei române. Se organizau și tablouri vii, un fel de scene formate din personagii costumate care transmiteau un mesaj de tipul unui rebus ce trebuia ghicit. Regina însăși își recita poeziile ei.

A fost și o mare iubitoare de muzică. Organiza serate muzicale cu marele ei talent de amfitrioană. Bunica mea îmi spunea că deseori regina cânta la harpă sau la pian. În cadrul acestor serate muzicale unde nu invita numai artiști consacrați, dar și tinere talente l-a descoperit pe G. Enescu și l-a ajutat apoi mult pentru a se forma, dăruindu-i și o vioară Amati2. Multe din compozițiile muzicale ale reginei au fost executate în sălile de concert vesteuropene.

serata-muzicala-la-regina-elizaveta-cu-g-enescu-si-s-dinicu

Serata muzicală la regina Elizaveta cu G. Enescu și S. Dinicu

Era și amatoare de pictură. Îi plăceau marile creații plastice, îi plăceau marile muzee și și-a făcut împreună cu regele Carol I o colecție interesantă de tablouri3, printre care 9 vestite capodopere de El Greco. A susținut mult pe pictorul N. Grigorescu și a angajat ca pictor de curte pe Dora Hitz4, care printre altele a realizat pictura murală a sălii de muzică de la castelul Peleș. Regina însăși desena și picta. Îi plăcea în special să deseneze portrete. Bunica mea îmi povestea că la Sinaia, pe vremea când familia regală stătea la mănăstire, regina desena pe perete portretele celor prezenți. De multe ori proiecta inițial pe perete umbra celui desenat cu ajutorul unei lumânări pentru a trasa conturul profilului respectiv.

desenele-reginei-elisabeta-la-sinaia

Desenele reginei Elisabeta la Sinaia

Deschiderea ei către cultură a avut și o latură generoasă. Ea spunea bunicii mele că cine iubește cultura trebuie să iubească și pe făuritorii ei. De aceea a avut și o intensă și utilă activitate de ajutorare a oamenilor de litere și a artiștilor.

Înaripările ei romantice au determinat-o să susțină pe tânăra poetă română Elena Văcărescu atunci când a izbucnit în 1891 scandalul logodirii acesteia cu principele moștenitor Ferdinand, scandal pe care-l voi descrie în altă parte. Din această cauză regele Carol a exilat-o la Pegli lângă Genova în Italia unde a stat trei ani sub motivul unei depresii, exil pe care după spusele bunicii l-a suportat cu multă amărăciune, dar și cu o extraordinară demnitate. Acolo a cunoscut pe August Bungert, un scriitor și compozitor care datorită ei a ajuns la o notorietate mare în lumea aristocratică apuseană (mai ales în Germania)5. Regina îi vorbea de multe ori bunicii mele despre acest om plin de talente.

afisul-colegiului-carmen-sylva

Afișul Colegiului Carmen Sylva

Ceea ce m-a impresionat din povestirile bunicii cel mai mult a fost bogata ei activitate în domeniul social. A ctitorit școli și spitale, azilul ce-i purta numele unde acum se află Institutul de Geriatrie A. Aslan, un azil de orbi și o scoală de meserii pentru confecționare de articole românești. A sprijinit azilul Elena Doamna (al Elenei Cuza) și a inițiat în societatea noastră tradițional paternalistă un curent feminist pe care ulterior Regina Maria și Didina Cantacuzino îl vor dezvolta. A înființat un colegiu pentru „domnișoare” (Colegiul Carmen Sylva) pe strada Principatele Unite, unde mai târziu Didina Cantacuzino va organiza școală pentru fete a Societății Ortodoxe a Femeilor Române. A fondat asociații filantropice ca Albina, Furnica și Concordia.

regina-elisabeta-in-costum-national

Regina Elisabeta în costum național

Ceea ce a preocupat-o foarte mult a fost creierea și răspândirea unei imagini frumoase și interesante despre România și cultura tradițională română. De aceea purta în foarte multe ocazii costumul național, a inițiat numeroase campanii de propagandă în streinătate, primea în gazdă la Peleș călătorii din Orient Expres și a organizat expoziții la Berlin și la Paris6, toate activități care s-au uitat, dar pe care le știu de la bunicii mei.

Bunica insista mult să-mi povestească frumoasa comportare a Reginei (pe atunci Domniță) în timpul războiului contra turcilor (1877-1878). Ea a dat un exemplu extraordinar de generozitate, abnegație și devotament. Bunica mea a participat la activitățile organizate de domnița Elisabeta, antrenată de entuziasmul ei. Mi-a povestit multe aspecte și întâmplări din cursul acestei activități care dezvăluie o altă latură a personalității reginei Elisabeta.

Când am intrat în palatul episcopal mi-am amintit că aici regina Elisabeta și-a petrecut ultimii ani. Ea s-a retras aici ducând o viață izolată aproape monahală, îmbrăcată doar în negru, mergând zilnic o dată sau chiar de două ori la mormântul regelui din catedrală. Ducea o viață sobră și tristă. Bunica mea a vizitat-o de câteva ori. Cu multă discreție i-a dat să înțeleagă că viața ei la București devenise greu de suportat și datorită modului cum noua regină a marginalizat-o. Bunica mea susținea că și-a provocat indirect moartea expunându-se la frig până ce a făcut pneumonia care i-a fost fatală, curmându-i viața la 2 martie 1916. Poate că evocarea acestei triste perioade a vieții reginei Elisabeta a contribuit să părăsesc palatul cu un gust amar.

După ce am ieșit din paraclis tata ne-a dus la un restaurant să luăm masa de prânz. Era un restaurant mic situat la etaj unde cânta din țambal un lăutar solitar. Spre surpriza noastră lăutarul când l-a văzut pe tata și-a schimbat repertoriul și fără de nici o partitură a executat la instrumentul său o adaptare personală a uverturii operei Carmen a lui Bizet!!! Era ultimul lucru la care ne-am așteptat să găsim la Curtea de Argeș.

Dintre cei aflați în restaurant câțiva clienți au venit la tata să-l salute. Unul dintre ei ne-a sfătuit ca să mergem negreșit la biserica olarilor care deși mică și foarte puțin cunoscută merită să fie văzută mai ales din exterior deoarece interiorul este întunecat și cu pictura foarte alterată.

NOTE:

1 Carte poștală de epocă din albumul bunicii.

2 Amati este numele unei familii celebre de luti­eri din Cremona care au confecționat între anii 1549 -1740 viori de o calitate excepțională, simi­lare cu cele realizate de Stradivarius sau Guarneri.

3 În 1898 s-a tipărit la Paris un catalog ilustrat realizat de Leo Bachelin, bibliotecarul regelui, cuprinzând reproducerile a 212 tablouri de mare valoare, aflate atunci în reședința regală de la Peleș, catalog care se află și în biblioteca de la Stolnici.

4 Dora Hitz (1856-1924) - pictorița germană de mare notorietate la vremea ei, cofondatoare a curentului secession de la Berlin.

5 August Bungert (1845-1915) a fost un scriitor, publicist și compozitor, profesor la Universitatea din Leipzig căruia regina Elisabeta i-a dăruit un pian și o locuință elegantă cu un minunat parc de platani și i-a deschis saloanele nobilimii germane. El a compus numeroase lieduri pe texte ale lui Carmen Sylva.

6 A participat la Expoziția Universală de la Paris în anii 1867, 1889 și 1900 cu articole lucrate tradițional de femei, iar în 1912, regina a orga­nizat la Berlin expoziția Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă și meșteșuguri).

Cum comentati?