Clipa

Iuliu Hațieganu și afinitățile sale cu lumea feerică a stadionului…

Autor: Tiberiu Stama • Rubrica: Cronici, Sportul, act de cultură • Mar 2015  Printează acest articol

Tiberiu StamaAm avut privilegiul de a-l cunoaște către apusul vieții sale… Acolo, în Clujul de care se leagă - cum ținea să-mi mărturisească „cei mai frumoși ani de când mă aflu pe lume”… L-am cunoscut chiar pe stadionul care și acum îi poartă numele, și nu întâmplător, de vreme ce a fost principalul inițiator al construirii acestui sanctuar al sănătății, un stadion oferit tineretului studios cu precădere.

iuliu_hac89bieganu

O spunea cel care a fost una dintre personalitățile cele mai reprezentative ale școlii românești. Savant, orator, om al scrisului, dar nu în ultimul rând și un îndrumător al educației fizice și sportului în România. În același timp, școala de medicină din municipiul de sub Feleac a ajuns, prin el, la o binemeritată reputație internațională, în timp ce această așezare urbană transilvană a primit, cum am semnalat, în principal, prin strădaniile sale, un atrăgător stadion, mai exact un parc sportiv.

În pofida complexității preocupărilor sale, profesorul Hațieganu găsea timp spre a-și exprima gândurile; învățământul de educație fizică: „această școală a sănătății care va da roade cu deosebire, dacă va fi înțeleasă în sens colectiv. Întreaga națiune trebuie să fie încadrată în educație fizică, nu numai pentru menținerea capacității de muncă, ci și pentru vigoarea sufletului. Această forță fizică și morală, odată dobândite, vor duce la o înaltă conștiință națională, care înseamnă, înainte de toate, datorie și răspundere.”

Cât de actuală poate fi o asemenea gândire a reputatului dascăl transilvan! Dar mai ales cât de departe a avansat în sprijinul său vizavi de existența unei școli a sănătății, atunci când i-a propus lui Nicolae Iorga, o vreme prim-ministru, să creeze un minister al educației fizice și sportului! Ceea ce din păcate ilustrul istoric n-a înțeles. În pofida repetatelor sale vizite la colegii fidele sportivității din Anglia, Nicolae Iorga nu aprecia valoarea fenomenului sportiv, reducându-l la nivelul de spectacol și judecându-l în consecință. Savantul exprima o inamiciție funciară față de sportul ca manifestare publică, manifestând o atitudine profană față de sportul modern. Este ușor de imaginat de aceea ce ar fi însemnat existența unei „școli de sănătate” , la nivel național, astăzi, avându-l ca mentor pe Iuliu Hațieganu!…

Cum comentati?