Clipa


Vincent van Gogh, Piersici în floare, 1888

Repere Academice

Fiscalitatea indirectă

Existența fiecărui cetățean al țării este conectată unui lanț de obligații care – sub masca unei așa-zise integrări și alinieri în rândurile moderne – devin, nu rareori, apăsătoare și chiar întrecând limitele unei suportabilități. Este firesc ca viața și activitatea economică să fie deplin liberă și nesufocantă pentru întreprinzători. Dar tot atât de necesar este [...]

Citeşte în continuare »

Editorial

O dinastie de mari istorici patrioți

A încetat din viață academicianul Dinu C. Giurescu, fiul lui Constantin C. Giurescu, la rândul lui fiu al lui Constantin Giurescu, al treilea, așadar, membru al unei dinastii de mari istorici români patrioți care s-au înscris definitiv, prin opera lor, în panteonul culturii naționale românești.
Dinu C. Giurescu este împreună cu tatăl său, Constantin C. Giurescu, [...]

Citeşte în continuare »

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului, Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări! Hristos a înviat! „Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine” (Ioan XVII, 21-23) Preacuvioși și preacucernici părinți, Iubiți fii și fiice duhovnicești, Întărindu-ne duhovnicește în timpul celor patruzeci de zile ale Postului Mare și apoi în Săptămâna Pătimirilor Domnului, ne-am pregătit cu toții pentru „ziua Domnului”, pentru „ziua cea mare a Învierii”, ca trăire a pregustării Împărăției celei veșnice a lui Dumnezeu Cel înviat din morți.

Citeşte în continuare

Toate cuvintele din titlul de mai sus, înainte de a exprima idei, adică un fond de gândire, au o formă, iar forma lor este latinească. În altă cuprindere, ele provin din limba latină, fiind moștenite din latina veche sau preluate ulterior în românește, din alte limbi romanice. Termenul de „domnie” este unul dintre cele tradiționale, păstrat în mod organic în românește din perioada antichității. Latinescul dominus (stăpân, proprietar, conducător) a dat în românește, prin evoluția firească a limbii, „domn”, din care derivă „domnie”. Domnia este o instituție, exprimând autoritatea politică și juridică a domnului. În legătură cu domnia și cu domnii noștri medievali, se fac, de regulă, două erori, devenite clișee: 1) se afirmă că monarhia s-a introdus în secolul al XIX-lea, confundându-se monarhia cu monarhia străină; 2) se afirmă că domnia a fost echivalentă principatului sau ducatului și inferioară altor tipuri de putere medievală.

Citeşte în continuare

Mulțumim sponsorilor noștri: