Clipa


La gândul inspirat al doctorului Costică Zamfirescu, medicul şef al Sanatoriului 1 Mai Olăneşti, secție a Spitalului Universitar de Urgență Elias şi la inițiativa lui soli- dară cu instituția pe care o slujeşte de peste două decenii, marele colorist Augustin Costinescu a pictat în vara anului 2013 o admirabilă pânză înfățişându-l – originală viziune – pe Voievodul Mihai Viteazul, intrând, călare pe un cal alb, la Cozia. Această pânză, creând iluzia unui vitraliu, a fost aşezată în spațiul parcă anume prevăzut de arhitecții Palatului - Sanatoriu Piki Petraşcu şi Richard Bordenache, deasupra monumentalei scări de travertin care îmbogățeşte fericit holul impresionant, trimițând la pronaosul unei catedrale. Scara maiestoasă, regală, urcă în mijlocul unui foişor sculptat de asemenea în travertin astfel încât, la coborâre, ne întâlnim, cuceriți, cu imaginea Viteazului Domnitor şi a ansamblului arhitectural al Coziei. Ulei pe pânză, Muzeul Municipiului Bucureşti

Repere Academice

Averea ţării

Mutaţiile care au loc în lume sunt uriaşe. Ritmul de dezvoltare s-a intensificat până la cote care depăşesc capacitatea oamenilor de a le înţelege şi de a se adapta la ele. Şi totuşi, drum de întoarcere nu există, doar o uriaşă întrecere planetară şi o neîncetată solicitare a inventivităţii creierului omenesc. Românii sunt înzestraţi cu o cotă ridicată de inteligenţă nativă, dar mai puţin cu putere de muncă şi cu stăruinţă. Trebuie însă, neapărat, să ne adaptăm necesităţilor, căci altfel riscăm să rămânem marginali, pe dinafară.

Sunt ţări lipsite de resurse naturale ori avându-le în cantităţi mici, dar care au avut puterea de a scoate comori din piatră seacă! Se impune a le urma exemplul şi totodată de a ne folosi de resursele noastre fără a le risipi şi, mai ales, fără a le înstrăina cu uşurinţă. Bogăţia naturală a ţării trebuie utilizată la cote maxime şi în această operaţie trebuie să ne implicăm în primul rând noi înşine cu pasiune şi dăruire.

Uităm cu prea mare uşurinţă că la mijlocul veacului al XIX-lea grânele noastre erau căutate şi ajungeau în toate părţile Europei şi mai uităm că timp de decenii, de la sfârşitul secolului al XIX-lea…

Citeşte în continuare »

Editorial

Între Mall şi Naţional

La sfârşitul lui noiembrie trecut am primit un telefon de la domnul Ion Caramitru care, după ce m-a încredinţat că Domnia Sa a recunoscut întotdeauna iniţierea de către mine a procesului de întinerire interioară generală şi arhitecturală exterioară a Teatrului Naţional*, m-a invitat să-mi arate stadiul proiectului şi lucrărilor de sub direcţia sa şi primele trei săli gata, urmând ca la capătul vizitei să rămăn să văd şi primul spectacol, ,,Revizorul”, în cea mai modernă dintre acestea trei.

Apoi, Domnia Sa mi-a propus să văd, a doua sau a treia zi, însoţit de marele arhitect Romeo Belea, acelaşi la care apelasem eu în 2003 şi cu care am şi realizat proiectul aprobat atunci, în principiu, de către Ministrul Culturii şi de către Primul Ministru ai vremii.

M-a bucurat, în ambele vizite, după o absenţă de nouă ani şi jumătate în care nu mai fusesem invitat de nimeni la Naţional, de o primire emoţionantă din partea slujitorilor primei scene care mă aşteptau în stradă, în hol, pe culoare şi care doreau să mă întâmpine şi să mă salute; sper că primirea i-a emoţionat pozitiv şi pe domnii Ion Caramitru şi Romeo Belea.

Citeşte în continuare »