Clipa


Vasile Grigore, Narcise, colecţie particulară

Repere Academice

Politică și corupție

Libertatea are multe fațete și unele dintre ele nu sunt pozitive. La adăpostul ei a înflorit corupția în acest sfert de veac pe care am știut să-l irosim în mare măsură. Dar și regimul libertății tre¬buie să presupună reglementări prin care să se stăvilească abuzurile și să se împiedice faptele necinstite. Din păcate, n-a fost o preocupare dominantă în ultimile decenii. Dimpotrivă, mai degrabă a ființat o toleranță reciprocă. Este firesc ca pentru a se ajunge la în¬cheiere într-o cauză sau alta cerceta¬rea să dureze, dar atunci când această durată depășește anii, se ridică semne de întrebare.
Clasa politică a dobândit în ultima vreme unele caracteristici cel puțin supărătoare. Pentru mulți – pentru prea mulți! – a face politică înseamnă a-ți construi o platformă de îmbogățire.

Citeşte în continuare »

Editorial

Cum poate deveni șansă povara Istoriei

Vartan Arachelian.: Dinu Săraru, privind acum în urmă, credeți că ați fost un om norocos?

Dinu Săraru: Norocos de o raniță burdușită de viață, de asta am avut noroc! Am avut noroc să mi se burdușească ranița de viață cu un mi­lion de fapte, de întâmplări, cu istorii. Mă provocați acum! Am mai avut și singur niște tentative să mă gândesc la biografia mea. Acum, dumneavoastră mă provocați într-un mod, cum să zic, mai direct și mai organizat. Trebuie să spun însă că îmi era frică să continui cu investigațiile în amintirile mele pentru că, într-adevăr, norocul, dacă am avut un noroc, norocul a fost ăsta că am tre­cut prin atâtea întâmplări într-o viață încât cred că aș umple cinci-șase vieți cu istoriile mele.

Citeşte în continuare »

Nimeni nu mai neagă faptul că lumea de astăzi este într-o schimbare alertă și, cu toate că mijloacele de comunicare s-au dezvoltat uimitor, omul devine din ce în ce mai singur. Foarte mulți dintre oameni, mai ales dintre cei tineri, nu mai găsesc repere reale după care să se ghideze, nu mai au modele vii pe care să le urmeze. Totul este într-o continuă mișcare, dar, din păcate, și devalorizare. Sunt date la o parte valorile adevărate, renunțându-se la ele, iar în locul lor îl preiau antivalorile: minciuna, vulgaritatea, corupția, incultura etc. Filosoful martir Mircea Vulcănescu afirma că: „Educația... trebuie să creeze nu specialiști, ci oameni. Oameni de nădejde, adică oameni pe care să te poți bizui la încercare, adică oameni întregi, în stare să facă față nevoilor și durerii.” (Mircea Vulcănescu, De la Nae Ionescu la „Cristerion”, Editura Humanitas, București, 2003, p. 335). Ora de Religie are tocmai această datorie de a reașeza valorile la adevărata lor scară și, mai ales, de a-i repune pe tineri într-o raportare sinceră la valori. Studiul Religiei în școală nu poate să nu îl ajute pe copil să valorifice existența așa cum e firesc; până la un anumit punct se suprapune cu educația generală a copilului, cu buna lui creștere. Secularizarea lumii a dus de la nepăsare față de religie, la o aversiune pătimașă împotriva acesteia. Se discută tot mai mult (de cele mai multe ori fără discernământul cuvenit) despre rostul orei de Religie în învățământul românesc. Este sau nu necesar ca elevul să studieze religia în școală?

Citeşte în continuare